ICCJ. Decizia nr. 4000/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a solicitat instanței să dispună anularea extrasului de C.F. Brașov din 20 octombrie 1997, întocmit în fals de P.M., față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Ulterior, reclamantul a introdus în cauză pe pârâții I.G.O., I.E., R.Ș. și B.R.D., primii doi figurând în cartea funciară falsificată în calitate de proprietari, cel de-al treilea ca reclamant în acțiunea în pretenții împotriva soților Iliescu, menționat de asemenea în cartea funciară, iar B.R.D. ca persoană prejudiciată prin întocmirea în fals a cărții funciare.
Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 7568 din 15 septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins, pe acest temei, acțiunea formulată și precizată introdusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva pârâților I.G.O., I.E., P.M.V. și B.R.D. Brașov.
în motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă deoarece acțiunea promovată are ca scop protejarea unui interes particular, anume a soților I. și nu un interes general, al societății, la care se referă art. 130 alin. (1) din Constituție.
Soluția a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care prin decizia nr. 117/A din 16 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.
în argumentarea soluției, instanța de apel a arătat că dreptul procurorului de a promova acțiunea civilă este limitat la apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, conform art. 45 C. proc. civ., iar acțiunea din prezenta cauză nu se încadrează în nici una din ipotezele înscrise în dispoziția legală evocată.
S-a respins susținerea apelantului privind incidența prevederilor art. 184 C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză.
împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit prevederilor art. 45 C. proc. civ., Ministerul Public poate porni acțiunea civilă, pe lângă cele trei ipoteze enunțate în textul de lege, și în alte cauze expres prevăzute, iar printre acestea se înscrie dispoziția cuprinsă în art. 348 C. proc. pen., potrivit căreia instanța se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
Din coroborarea prevederilor legale evocate, raportate de art. 184 C. proc. civ., se desprinde concluzia că Ministerul Public, prin parchet, are calitatea procesuală activă în a promova acțiunea în anularea actului falsificat.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Cu referire la această din urmă categorie de acțiuni, recurentul a invocat dispozițiile art. 348 C. proc. pen.
Textul de lege sus-menționat, înscris în Codul de procedură penală sub denumirea "rezolvarea din oficiu a reparării pagubei", reglementează obligația instanței de a se pronunța asupra reparării pagubei în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Toate ipotezele enunțate în textul de lege arătat se referă la obligațiile instanței penale și nu la promovarea de către procuror a acțiunii la instanța civilă, dispoziția legală evocată nu aduce nici un argument în sprijinul recursului.
Tot astfel este și dispoziția înscrisă în art. 184 C. proc. civ., evocată, în recurs, care, alături de art. 180-183 C. proc. civ., reglementează procedura înscrierii în fals, operație care se declanșează numai atunci când partea interesată declară că un înscris este plăsmuit. Procurorul nu are calitatea de a declanșa această procedură la instanța civilă, chiar dacă acțiunea penală nu mai poate fi promovată sau exercitată, așadar textul de lege nu constituie un suport în susținerea afirmațiilor din recurs.
în ce privește procedura punerii în executare a înscrisurilor declarate false, cum este cel din prezentul litigiu, Codul de procedură penală prevede în art. 445 alin. (1) că dispoziția hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals în tot sau în parte se execută sau se pune în executare de către judecătorul delegat. Textul de lege se aplică și în ipoteza declarării unui înscris ca fiind fals printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărirea penală, cum este cazul în litigiul de față.
în situația în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă mențiune în scriptele unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre, dispune art. 445 alin. (4) C. proc. pen. Biroul de carte funciară al Judecătoriei Brașov, fiind una dintre aceste unități, pentru punerea în executare a dispoziției de anulare a înscrisului falsificat, trebuia să se comunice acestuia ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului P.M.V.
Se conchide că, întrucât litigiul este de drept privat și părțile interesate au legitimare procesuală activă și nu există în prezentul litigiu nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 45 C. proc. civ., Ministerul Public nu poate introduce acțiunea, așadar soluțiile pronunțate sunt legale și recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3976/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Civil → |
|---|
