ICCJ. Decizia nr. 4004/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 19 aprilie 2003, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâta P.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâtă la restituirea imobilului situat în Iași, și la predarea bunurilor cu care reclamantul a mobilat acest imobil.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși în contractul de vânzare-cumpărare pârâta apare în calitate de cumpărătoare, proprietar al apartamentului este reclamantul, căruia îi aparține și mobilierul, mocheta, bunurile de uz casnic și de folosință îndelungată aflate în apartament.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 8968 din 15 septembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în cererea de revendicare a imobilului și a respins pe acest temei acțiunea în revendicare imobiliară.
S-a dispus judecarea cererii de revendicare mobiliară și s-a stabilit termen pentru soluționarea acesteia la 20 octombrie 2003.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând soluția de respingere a acțiunii în revendicare imobiliară.
Pentru termenul de judecată din 25 februarie 2004, apelantului i s-a trimis o adresă prin care instanța de apel i-a cerut ca până la termen să precizeze valoarea de circulație a imobilului sau valoarea de impunere pentru a timbra la valoarea contestată. Aceeași mențiune s-a făcut și pe citația trimisă apelantului.
La termenul din 25 februarie 2004, apelantul nu s-a prezentat în instanță, nu a timbrat cererea de apel și, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 201 din 25 februarie 2004, a anulat ca insuficient timbrat apelul, reținând că a achitat anterior somării instanței taxa judiciară de timbru de 150.000 lei și 3.000 lei timbru judiciar.
Reclamantul a atacat cu recurs decizia instanței de apel, motivând că nu i s-a comunicat taxa de timbru datorată și nu s-a luat în considerare cererea lui de a se suspenda judecarea cauzei până la soluționarea acțiunii în constatarea simulației, care formează obiectul dosarului nr. 1586/2004 la Judecătoria Iași.
Recursul reclamantului este fondat.
Instanța de apel a procedat greșit când a decis că apelul urmează a fi anulat ca netimbrat, fără ca în prealabil să indice apelantului care este cuantumul taxei de timbru pe care trebuia să o plătească în raport de valoarea imobilului pretins, valoare care a fost estimată de apelant prin notificarea de la dosarul de fond la 120.000.000 lei.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii în calea de atac, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
în cauză, instanța de apel nu a procedat așa cum era obligată prin prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, ea trebuia să determine chiar provizoriu, până la depunerea actului de valoare a imobilului cuantumul taxei judiciare de timbru în raport de valoarea arătată de apelant și să menționeze acest cuantum în citație, chiar dacă ulterior, la primirea actului amintit, ar fi obligat apelatul la plata eventualei diferențe.
în consecință, a fost admis recursul reclamantului, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3976/2005. Civil → |
|---|
