ICCJ. Decizia nr. 4222/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 1997 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 113 din 14 februarie 1994 emisă de acesta prin care a fost sancționată.
Prin sentința civilă nr. 824 din 8 septembrie 1998 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 2 București.
Prin sentința civilă nr. 5308 din 8 aprilie 1999 Judecătoria sector 2 București a respins acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 16 A din 12 ianuarie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca tardiv apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei.
împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, înregistrat la 19 februarie 2004 la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.
Prin încheierea din 26 mai 2004 secția de contencios administrativ, a scos cauza de pe rol și a trimis-o la secția civilă și de proprietate intelectuală a înaltei Curți de Casație și Justiție constatând că din eroare dosarul a fost înregistrat la secția de contencios administrativ.
Recursul este nul.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă dacă legea nu dispune altfel.
Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs astfel cum dispune art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 306 alin. (1) din același cod recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs.
în cauză se constată că decizia a fost comunicată la data de 2 februarie 2004 dar motivele de recurs nu au fost depuse nici până la termenul de judecată din 20 mai 2005.
Așa fiind urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care nu sunt aplicabile dispozițiile alin. (2), recursul a fost constatat nul.
← ICCJ. Decizia nr. 4079/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4238/2005. Civil → |
---|