ICCJ. Decizia nr. 4035/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4035
Dosar nr. 8158/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1866 din 17 aprilie 2003 reclamantul P.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti şi a solicitat să fie obligate pârâtele să-i plătească 1.200.000 Euro, contravaloarea în lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că din patrimoniului autorului său, P.I. au fost preluate în mod abuziv în patrimoniul Statului Român imobilele situate în Bucureşti, în total 1384 mp şi construcţii, în prezent demolate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă, prin sentinţa civilă nr. 404 din 16 iunie 2003 a respins acţiunea cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor a lui P.D.I.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia civilă nr. 197 din 5 februarie 2004 a admis apelul declarat de reclamantul P.A. împotriva sentinţei civile nr. 404 din 16 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V–a civilă, a anulat sentinţa, a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei şi, din acest motiv, a respins-o.
S-a reţinut că prin dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra notificării prin decizie/dispoziţie motivată sau, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, tot prin intermediul unei decizii/dispoziţii motivate.
S-a considerat că în speţă contestaţia este inadmisibilă întrucât nu a fost emisă decizie/dispoziţie motivată.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 97 din 5 februarie 2004 a declarat recurs reclamantul P.A. care a solicitat casarea şi a arătat că deşi a notificat Primăria Municipiului Bucureşti, în condiţiile Legii nr. 10/2001 aceasta nu a soluţionat prin decizie sau dispoziţie motivată cererea sa.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul P.A. a notificat Primăria Municipiului Bucureşti şi a solicitat „să fie despăgubit", în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate din patrimoniul lui P.D.I.
Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
În speţă, deşi termenul menţionat a expirat Primăria Municipiului Bucureşti, nu s-a pronunţat prin decizie motivată asupra cererii reclamantului ceea ce îi conferă acestuia dreptul procedural de a formula contestaţie, pentru a-i fi respectat dreptul fundamental al liberului acces la justiţie.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 197/A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4001/2005. Civil → |
|---|
