ICCJ. Decizia nr. 4049/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4049
Dosar nr. 12100/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. În temeiul art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001 reclamantele au notificat Primăria Brăila şi au cerut restituirea în natură a imobilului sau despăgubiri în echivalent.
Prin dispoziţia nr. 1361/2003 Primarul municipiului Brăila a respins cererea, întrucât imobilul a fost preluat în baza Legii nr. 18/68 şi este exceptat din sfera imobilelor prevăzute în Legea nr. 10/2001, iar contestaţia a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 177 din 27 mai 2003.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 225/A din 19 decembrie 2003, a schimbat sentinţa şi, anulând dispoziţia nr. 1361/2003, a obligat Primăria să restituie imobilul cerut, reţinând că la preluarea acestuia s-a încălcat art. 12 lit. f) din Decretul nr. 221/60 care excepta de la executarea silită casa locuită de debitor şi familia sa, fiind, deci, incident art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Contra deciziei a declarat recurs Primăria pe temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că:
- nu a operat preluarea în baza Legii nr. 18/60;
- Decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988 s-a emis pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 7740/88, care constituia titlul executoriu al statului pentru preluarea imobilului, ia.
- dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 nu cuprind şi astfel de imobile preluate prin executarea silită a hotărârilor judecătoreşti definitive date în baza Legii nr. 18/1968.
2. Recursul este fondat.
2.1. Prin Decizia civilă nr. 1740 din 20 august 1988 a fostului Tribunal Suprem s-a stabilit definitiv, în baza Legii nr. 18/1968, că reclamantele şi alte persoane cu care gospodăreau, nu justifică provenienţa licită a unor bunuri în valoare de 467.204 lei şi s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului lor situat în Brăila, (la valoarea de 132.000 lei) şi a autoturismului evaluat la 30.000 lei; pentru diferenţa de 305.204 lei au fost obligaţi, în solidar, la plata către stat.
Pentru executarea silită, Tribunalul Brăila, în baza art. 20 din Decretul nr. 221/1960, a transmis titlul executoriu la Circumscripţia financiară a municipiului Brăila, care a emis înştiinţarea de plată nr. 12668 din 3 decembrie 1988 şi, apoi, procesul-verbal de sechestru nr. 9/1986 asupra celui de-al doilea imobil, proprietatea reclamantei B.G., situat în Brăila, (cel din cauza de faţă).
Pe baza propunerii organului financiar competent şi întrucât reclamantele nu au achitat debitul, izvorât din aplicarea Legii nr. 18/1968, Comitetul executiv al fostului Consiliu Judeţean Brăila a emis Decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988, preluând în proprietatea statului imobilul din str. C., în contul creanţei şi executând, astfel, Decizia civilă nr. 1740/88 a Tribunalului Suprem.
2.2. Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, text reţinut ca temei legal în Decizia recurată prin imobile preluate abuziv în sensul acestei legi se înţeleg şi „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără titlu legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Textul citat nu poate fi interpretat izolat şi numai prin metoda interpretării literale, ci printr-o analiză sistematică şi teleologică.
Dispoziţiile din art. 2 al Legii nr. 10/2001 enumeră în lit. a)–g) actele normative de preluare abuzivă în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, între care nu sunt consemnate Legea nr. 18/1968 şi Decretul nr. 221/1960.
Primul imobil situat în str. P. a fost preluat direct în baza deciziei nr. 1740/1988 care a dispus trecerea în proprietatea statului pe temeiul Legii nr. 18/1968, ca un bun dobândit ilicit.
Imobilul în cauză (str. C.) a fost preluat, însă, în contul creanţei, pe temeiul din art. 3 şi art. 31 al Decretului nr. 221/1960 şi art. 39 din HCM nr. 792/60, în executarea silită a deciziei civile nr. 1740/1988 care constituia titlu executoriu în favoarea statului.
Aşadar, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că Decizia civilă nr. 1740/1988 nu reprezenta titlul executoriu pentru urmărirea silită şi preluarea acestui imobil litigios, ci Decizia nr. 380 din 23 decembrie 1988.
Or, cum rezultă chiar din Decizia nr. 380/1988 preluarea s-a făcut la Consiliul judeţean şi s-a dat în administrarea ICRAL Brăila, astfel că dreptul de proprietate al statului nu s-a constituit prin această decizie.
Reclamantele au invocat în acţiune, ca temei al restituirii, art. 2 lit. d) şi lit. g) din Legea nr. 10/2001, invocând neconstituţionalitatea Legii nr. 18/1968, caracterul abuziv al preluării chiar şi în cazul titlului valabil (Decizia civilă nr. 1740/88 în Legea nr. 18/1968) şi faptul că debitul a fost achitat prin confiscarea altor bunuri mobile, iar pe de altă parte au contestat „modul în care au fost evaluate aceste bunuri, inclusiv imobilul în cauză.
În apel reclamantele au renunţat la aceste temeiuri de drept şi au invocat un nou temei, cel din art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 (însuşit de instanţa de apel), precum şi un nou motiv relativ la ilegalitatea deciziei nr. 1740/1988, intrată în puterea lucrului judecat şi executată.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 164/1982 rezultă că reclamantele B.G. şi C.G.M. nu aveau drept casă de locuit imobilul din str. C., ci pe cel din str. S. (prima) şi din str. P. 189 (cea de-a doua). Pe de altă parte, din certificatul de moştenitor nr. 553/2002 (rezultă că imobilul din str. C. a aparţinut defunctei B.G. (decedată în 1995), cu ultim domiciliu la acest imobil, unică moştenitoare fiind C.S., cu domiciliu în Bucureşti, str. S.D.
Într-o atare situaţie, chiar şi în ipoteza „reţinută eronat în Decizia instanţei de apel, că preluarea s-a făcut prin Decizia nr. 380/1988, nu se putea opera, fără nici o verificare, cu art. 12 lit. f) din Decretul nr. 221/60 (text invocat în apel de reclamante), în sensul că acest imobil era exceptat de la executarea silită a creanţei statului, fiind casa de locuit a debitorilor, astfel că preluarea s-a făcut fără titlu valabil (printr-un act ilegal al organelor locale ale puterii de stat).
Drept consecinţă, bunul nu se încadrează nici în cazurile prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, astfel că Decizia va fi modificată, în apelul reclamantelor se va respinge ca nefondat, fiind păstrată sentinţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar împotriva deciziei nr. 225/A din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţii C.S. şi D.G.M. împotriva sentinţei nr. 177 din 27 mai 2003 a Tribunalului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4040/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4035/2005. Civil → |
|---|
