ICCJ. Decizia nr. 4073/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4073
Dosar nr. 3720/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii, introduse la 31 iulie 2002, îl constituie ieşirea din indiviziune a părţilor, iar prin sentinţa civilă nr. 270 din 21 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, acţiunea a fost admisă şi s-a fixat sulta de 2,07 miliarde lei.
În apel, prin încheierea din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 2 pct. 2 C. proc. civ. şi art. II alin. (3) din OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004, s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 57 din 4 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti a declinat, la rândul său, competenţa la Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, întrucât a judecat în primă instanţă, iar apelul este în competenţa instanţei imediat superioare.
2. Apelul este în competenţa Tribunalului Bucureşti.
Competenţa materială a tribunalului, ca primă instanţă, a fost dată de valoarea mai mare de un miliard a obiectului acţiunii (a bunurilor supuse partajului judiciar), conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Sentinţa civilă nr. 270 a fost pronunţată la 2 aprilie 2004 sub această reglementare, iar apelul s-a înregistrat la 20 mai 2004 şi a fost declinat la 2 decembrie 2004, sub noua reglementare dată prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004.
Într-adevăr, conform art. II alin. (1) din OUG nr. 65 /2004, „procesele în curs de judecată în primă instanţă, în apel sau în recurs la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe".
Or, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. (text nou introdus), cererile de împărţeală judiciară sunt date în competenţa judecătoriilor în primă instanţă, indiferent de valoarea obiectului lor, iar apelul este în competenţa tribunalelor [art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ.] şi recursul în competenţa curţii de apel (art. 3 pct. 21 C. proc. civ.).
Prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 de aprobare a OUG nr. 65/2004, art. II alin. (1) al ordonanţei a fost modificat astfel: „Procesele în curs de judecată în primă instanţă vor continua să fie judecate de acele instanţe", iar „căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe" [alin. (2)].
Aşadar, la 2 decembrie 2004 în mod corect, curtea de apel a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, care a dobândit, de la 10 noiembrie 2004 prin Legea nr. 493, competenţa de instanţă de apel în partajul judiciar (chiar dacă a fost şi primă instanţă sub legea veche).
În consecinţă, curtea de apel a procedat corect şi a aplicat disp. art. II alin. (3) al Legii nr. 493/2004 şi a trimis apelul Tribunalului Bucureşti pentru soluţionare, prin „declinarea competenţei prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei privind pe T.E., T.M. şi A.I.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4072/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4075/2005. Civil → |
|---|
