ICCJ. Decizia nr. 4075/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4075
Dosar nr.2048/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 813/2002 Tribunalul Alba a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul F.G.L. împotriva pârâtei SC G. SA Alba Iulia pentru restituirea imobilului situat în Alba Iulia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a constatat că acţiunea este greşit îndreptată împotriva societăţii deţinătoare a imobilului, faţă de situaţia juridică a acestuia, trebuind să fie îndreptată împotriva APAPS.
Curtea de Apel Alba Iulia, cu Decizia civilă nr. 59/A din 29 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantului considerând că instanţa de fond a analizat corect dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Acelaşi reclamant a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 59/A/2003, invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Aceasta subliniază că acţiunea a formulat-o împotriva unităţii deţinătoare în sensul art. 20–23 din Legea nr. 10/2001, deoarece aceasta i-a fost indicată atât de Primăria Municipiului Alba Iulia cu adresele nr. 9514/2001 şi 10515/2001, cât şi de Ministerul Industriei şi Resurselor prin adresa nr. 266422 din 27 aprilie 2001.
O altă critică se referă la nelămurirea identităţii între imobilul pentru care intimata a achitat impozite la stat şi imobilul în litigiu, deoarece pe teren mai există şi construcţii edificate de intimată.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel a respins cu uşurinţă apelul reclamantului, fără a verifica dacă sunt sau nu întrunite condiţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Nu a solicitat unităţii deţinătoare să facă dovada privatizării, a faptului că imobilul iniţial al reclamantului faptic, nu ar mai exista.
De asemenea, trebuia stabilit dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu şi în raport de aceasta să dispună, respectiv dacă imobilul a fost preluat fără titlu, acesta putea fi restituit în natură chiar dacă societatea deţinătoare s-a privatizat, iar dacă este preluat cu titlu, reclamantul ar fi fost îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent şi în acest caz, unitatea deţinătoare era obligată să înainteze notificarea AVAS pentru a face ofertă.
Nu se poate reţine în sarcina reclamantului o culpă pentru că a notificat SC G. SA Alba Iulia, de vreme ce aceasta a fost indicată ca unitate deţinătoare de două instituţii ale statului, iar art. 20–23 din Legea nr. 10/2001 prevede că notificarea se adresează unităţii deţinătoare. Prin soluţiile instanţelor anterioare, reclamantul a fost implicit sancţionat nejustificat, în sensul că acesta nu ar mai putea notifica AVAS în afara termenului legal. De aceea, în situaţia stabilirii de măsuri reparatorii, instanţele trebuiau să oblige unitatea deţinătoare să înainteze notificarea AVAS, pentru ca reclamantul să rămână în cadrul termenului legal.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa Decizia recurată cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul F.G.L. împotriva deciziei nr. 59/A din 9 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4040/2005. Civil → |
|---|
