ICCJ. Decizia nr. 4126/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4126
Dosar nr. 6802/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 14 martie 2003 sub nr. 4509, ulterior precizată, reclamanta T.V. a chemat în judecată pe pârâţii C.E., C.A. şi C.E. jr. solicitând revocarea declaraţiei de renunţare la succesiunea pârâtei C.E. jr. şi a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele mai sus menţionate îi creează un prejudiciu în sensul că, prin încheierea lor, debitoarea C.E. jr. îşi măreşte starea de insolvabilitate menţinându-se astfel imposibilitatea recuperării creanţei stabilită prin sentinţa civilă nr. 5458 din 18 martie 1998 a Judecătoriei Braşov.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 975, art. 699 şi art. 875 C. civ.
Pârâţii C.E. senior şi C.A. au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat instanţei, respingerea acţiunii cu motivarea că renunţarea la acceptarea unei succesiuni este un act personal, iar pretenţiile reclamantei reprezintă o camătă, împrumutul fiind achitat.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 8178 din 2 octombrie 2003, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata acţiunii formulată împotriva pârâtei C.E. senior şi a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta T.V. împotriva pârâţilor C.A. şi C.E. jr.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 5458 din 18 martie 1998 a Judecătoriei Braşov, pârâta C.E. sen. a fost obligată să plătească reclamantei T.V. suma de 3.000 dolari SUA sau a echivalentului în lei a acestei sume la data executării hotărârii precum şi la plata sumei de 2.409.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru recuperarea debitului, reclamanta a procedat la executarea silită a sentinţei civile nr. 5458/1998 a Judecătoriei Braşov, formându-se dosarul execuţional nr. 1283/2001.
Prin declaraţia de recunoaştere înregistrată sub nr. 10837 din 17 februarie 2003, dată în faţa consulului Ambasadei României din Tel Aviv, pârâta C.E. jr., în calitate de fiică, a înţeles să rămână străină de succesiunea defunctului C.G., cu ultim domiciliu în Săcele, judeţul Braşov, decedat la 28 ianuarie 2003.
La data de 11 martie 2003 s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 7, conform căruia de pe urma defunctului C.G., au rămas ca moştenitori pârâtul C.A. în calitate de fiu, cu o cotă de ½ parte din imobilul situat în Săcele, pârâtele C.E. sen. şi C.E. jr., renunţând la succesiunea defunctului.
În speţă, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a probat existenţa fraudei, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele art. 975 C. civ., renunţarea la acceptarea succesiunii nefiind făcută în frauda debitorului.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta T.V., susţinând că renunţarea la moştenire a debitoarei C.G.E. i-a adus un grav prejudiciu, instanţa de fond neadministrând probele solicitate pentru a face dovada fraudei.
Investită cu soluţionarea apelului, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 299 Ap. din 7 aprilie 2004, a admis apelul declarat de reclamanta T.V., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 8178 din 2 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă:
A revocat renunţarea la moştenire formulată de pârâta C.G.E. jr. la data de 17 februarie 2003.
A constatat că reclamanta-creditoare a acceptat moştenirea după defunctul C.G., decedat la 27 ianuarie 2003, în numele debitoarei C.G.E. jr. şi în favoarea sa, în limita creanţei sale de 3000 dolari SUA şi 2.409.000 lei.
A dispus anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003 eliberat de Biroul Notarului Public B.V. cu privire la renunţarea la moştenire a fiicei C.E., constatând că aceasta are o cotă parte din succesiunea rămasă după defunctul C.G., în limita sumei de 3.000 dolari SUA şi 2.409.000 lei.
Pârâta C.G.E. a fost obligată să plătească reclamantei T.V. suma de 300.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A menţinut dispoziţia instanţei de fond cu privire la renunţarea la judecată cu C.E. sen.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că debitoarea C.G.E. jr. a avut cunoştinţa rezultatului păgubitor al renunţării la moştenire faţă de creditoarea T.V., deoarece executarea silită împotriva sa începuse la data de 2 iulie 2001, nefiind finalizată din lipsă de bunuri.
Renunţarea debitoarei succesibile la dreptul său la moştenire după defunctul său tată (17 februarie 2003) a mărit starea de insolvabilitate a acesteia în paguba creditoarei-reclamante.
Ca urmare, Curtea a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 699 C. civ., astfel că a revocat renunţarea la succesiune formulată la data de 17 februarie 2003 de către debitoarea C.G.E., în favoarea creditoarei T.V. şi în limita creanţei sale.
În aceste condiţii, actul de renunţare devine inopozabil faţă de creditoarea reclamantă în limita prejudiciului suferit de ea (3.000 dolari SUA şi 2.409.000 lei), acceptarea nefăcându-se în folosul moştenitoarei care a renunţat.
Aceasta rămâne renunţătoare în raport cu celălalt moştenitor, care se va putea întoarce împotriva renunţătoarei pentru a reclama înapoierea valorii bunurilor urmărite de creditoarea-reclamantă.
Consecutiv, a dispus anularea în parte a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003, incluzând-o pe C.G.E. fiică cu cota corespunzătoare creanţei creditoarei.
Împotriva deciziei dată în apel au declarat recurs pârâţii C.G.E. şi C.A. întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că instanţa de apel, prin revocarea actului de renunţare la succesiune al pârâtei C.G.E. şi constatarea că reclamanta-creditoare a acceptat moştenirea după defunctul C.G., decedat la 27 ianuarie 2003, în numele debitoarei C.G.E. şi în favoarea sa, în limita creanţei sale de 3.000 dolari SUA şi 2.409.000 lei, a acordat mai mult decât s-a cerut, modificând acţiunea promovată din acţiune pauliană în acţiune oblică şi din acţiune revocatorie în acţiune în anulare şi acţiune în constatare.
Au mai susţinut, că în mod greşit instanţa de apel a dispus acceptarea moştenirii în limitele creanţei reclamantei, întrucât acceptarea nu poate fi decât cea legală şi nu condiţionată de existenţa unei creanţe a succesibilului devenit succesor ca efect al unei revocări a unui act de renunţare la succesiune.
Referitor la anularea parţială a certificatului de moştenitor, au susţinut că, instanţa de fond nu a fost sesizată cu o acţiune prin care s-a solicitat revocarea certificatului, astfel că în mod greşit instanţa de apel a dispus anularea parţială a certificatului de moştenitor, ceea ce este contrar prevederilor legale.
Recursul pârâţilor este nefondat pentru considerentele ce succed.
Dreptul creditorilor de a recurge la acţiunea pauliană este reglementat de dispoziţiile art. 975 C. civ., potrivit căruia „ei pot de asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor".
Pentru exercitarea acţiunii pauliene, textul art. 975 C. civ., fixează două condiţii, actele atacate trebuie să pricinuiască un prejudiciu creditorului şi să fie frauduloase (viclene).
Prejudiciul nu există decât în caz de insolvabilitate a debitorului.
Atât timp cât debitorul este solvabil, actele sale chiar frauduloase, nu prejudiciază pe debitori.
Prin urmare, pentru a putea fi atacat actul, debitorul trebuia să fi pricinuit sau să fi agravat insolvabilitatea sa.
Proba insolvabilităţii se face în genere prin urmărirea şi executarea bunurilor debitorului.
În cauză, în vederea executării sentinţei civile nr. 5458 din 18 martie 1998 a Judecătoriei Braşov, purtând asupra sumei de 3.000 dolari SUA şi 2.409.000 lei cheltuieli de judecată, la care a fost obligată debitoarea C.G.E., s-au format mai multe dosare execuţionale, ultimul cu nr. 345/2001.
Executarea nu a fost finalizată întrucât debitoarea nu a avut bunuri din care creditoarea să fie îndestulată, fiind astfel dovedit atât prejudiciul cât şi insolvabilitatea.
În aceste condiţii, creditoarea a atacat declaraţia de renunţare la succesiunea defunctului C.G., a debitoarei C.G.E., fiind de natură să conducă la micşorarea patrimoniului.
Prin urmare renunţarea debitoarei succesibile, poate fi atacată prin acţiunea pauliană, dat fiind că succesiunile şi legatele se dobândesc deplin drept de către moştenitorii legali şi legatari din momentul deschiderii moştenirii, fără să fie deci necesară acceptarea.
Critica recurenţilor, că prin revocarea declaraţiei de renunţare la succesiune şi ca urmare, a constatat că reclamanta-creditoare a acceptat moştenirea după defunctul C.G., în numele debitoarei C.G.E.(jr.), în favoarea sa, şi în cerinţa creanţei sale, ar constitui un plus petita, este nefondată.
Prin cererea introductivă de instanţă, creditoarea a solicitat revocarea pe cale judecătorească a declaraţiei de renunţare la succesiune şi ca urmare anularea parţială a certificatului de moştenitor nr. 7 din 11 martie 2003, astfel încât instanţa de apel a rezolvat corect ambele capete de cerere, nefiind vorba de un plus petita.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare. Cu părţi căzute în pretenţii potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi în solidar să plătească intimatei T.V. suma de 1.993.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii C.G.E. şi C.A. împotriva deciziei civile nr. 299/Ap din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă în solidar pe recurenţii de mai sus să plătească intimatei T.V. suma de 1.993.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4125/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4116/2005. Civil → |
|---|
