ICCJ. Decizia nr. 4116/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4116
Dosar nr. 2855/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:
C.N.C.F. CFR SA a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, construcţii şi teren în suprafaţă de 977 mp teren.
Prin sentinţa civilă nr. 1755 din 22 noiembrie 2001 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat la adresa mai sus arătată, construcţie şi teren în suprafaţă de 921,71 mp.
Prin Decizia nr. 278/A din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat, în tot, sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr.1627 din 17 aprilie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menţionată.
Prin contestaţia înregistrată la 23 aprilie 2004 contestatoarea C.N.C.F. C.F.R. SA a cerut anularea deciziei civile nr. 1627 din 17 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie invocând incidenţa art. 318 C. proc. civ..
În motivarea contestaţiei se reiterează motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale soluţiei de respingere a acţiunii în constatare, soluţie menţinută prin Decizia a cărei anulare o cere.
Susţine contestatoarea că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la dovezile pe care le administrase în cauză, dovezi concludente şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, aspect care, în opinia contestatoarei se impuneau în raport de motivul de recurs invocat, anume cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., caz în care, în raport de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se impune admiterea contestaţiei.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. izvorăşte din obligaţia pe care o are instanţa de recurs de a examina motivele de recurs invocate, în termenul legal, de partea recurentă şi nu în raport de cele pe care recurentul ar fi putut sau ar fi vrut să le invoce.
Or, analizând cererea de recurs formulată de contestatoare în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere rezultă că aceasta a invocat un singur motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină ori străine de natura pricinii, motiv la care instanţa de recurs a răspuns.
Susţinerea din contestaţie în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat şi asupra mijloacelor de apărare sau asupra unor dovezi administrate şi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii nu poate fi primită întrucât aceste aspecte nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 care a făcut obiectul judecăţii ci motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. care nu a fost invocat prin recurs.
Mai mult, greşelile de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziţii legale, aspecte dezvoltate prin contestaţie, de asemenea, nu pot fi primite pe calea contestaţiei în anulare întrucât nu se circumscriu noţiunii de „greşeli materiale" , în sensul art. 318 pct. 1 teza I-a C. proc. civ., astfel cum încearcă să sugereze contestatoarea.
Ca atare, cum în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare dedusă judecăţii se dovedeşte a fi nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva deciziei nr. 1627 din 17 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4117/2005. Civil → |
|---|
