ICCJ. Decizia nr. 4128/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4128
Dosar nr. 7533/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, B.P.D., prin mandatarul U.I., a solicitat Primăriei comunei Strejeşti, judeţul Olt, restituirea în natură a unor imobile situate în comuna Strejeşti, sat Mamura, judeţul Olt, preluat de stat de la autorul său D.P., plata de despăgubiri băneşti pentru construcţiile care nu mai există, invocând ca temei de drept prevederile Legii nr. 10/2001, precum şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile arabile în suprafaţă de 48 ha. solicitate prin cererea adresată aceleaşi primării în baza Legii nr. 169/1997 şi care a fost înregistrată sub nr. 46 din 29 decembrie 1997.
Prin dispoziţia nr. 123 din 23 iulie 2002 Primarul comunei Strejeşti, judeţul Olt, a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că nu a fost însoţită de actele doveditoare de preluare a imobilelor de către stat.
Prin contestaţia formulată în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 de către mandatarul U.I., contestatorul B.P.D. a solicitat anularea dispoziţiei de mai sus, restituirea în natură a terenurilor şi plata de despăgubiri băneşti în echivalentul construcţiilor demolate.
În motivare, contestatorul a arătat că a făcut toate dovezile necesare, dispoziţia atacată constituind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii obiect al notificării.
Contestaţia a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 431 din 10 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă.
Tribunalul a constatat că au fost demolate construcţiile, astfel că nu pot fi restituite în natură potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, contestatorul având numai beneficiul restituirii prin echivalent, dar pentru a obţine asemenea reparaţie nu a urmat procedura specială prevăzută de art.36 din lege.
Apelul declarat de contestator a fost admis prin Decizia nr. 278 din 17 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, instanţa de apel anulând sentinţa primei instanţe şi reţinând cauza pentru evocarea fondului în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Aceeaşi instanţă a pronunţat apoi Decizia nr. 437 din 8 decembrie 2003, prin care a admis în parte contestaţia şi, în contradictoriu cu Primăria comunei Strejeşti, judeţul Olt, şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii în echivalent corespunzător valorii de 2.391.324.000 lei.
Totodată, instanţa de apel a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la restituirea în natură a terenului.
Pentru a hotărî în privinţa fondului în sensul arătat, instanţa de apel a reţinut că, din totalul construcţiilor preluate de stat în valoare totală de 2.391.324.000 lei, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de S.C., unele au fost demolate, iar trei construcţii (conacul, o magazie şi o altă clădire) sunt ruinate, nemaiputând fi renovate sau folosite, astfel că există îndreptăţirea contestatorului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la terenuri, instanţa de apel a constatat că pentru 46 ha a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, contestatorul fiind pus în posesia acestei suprafeţe, că terenul în suprafaţă de 14.000 mp este liber în mare parte, fiind aferent construcţiilor ruinate, iar suprafaţa de 8.000 mp este ocupată de gospodăriile a doi cetăţeni, care au primit terenul cu prilejul desfiinţării cooperativei agricole de producţie.
Împotriva deciziei nr. 437 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, au declarat recursuri Primăria Strejeşti şi Ministerul Finanţelor Publice, prima recurentă invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar secundul recurent susţinând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Ministerul Finanţelor Publice a arătat că hotărârea atacată a fost fundamentată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză tehnică şi procesul verbal întocmit cu prilejul cercetării locale, fără ca instanţa de apel să argumenteze în fapt şi în drept temeiurile pentru care a caracterizat aceste probe ca fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel că nu rezultă modul în care şi-a format convingerea, ceea ce reprezintă o nemotivare a hotărârii.
Prin prisma cazului de recurs reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primăria comunei Strejeşti a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care reglementează prevalenţa restituirii în natură prin starea în care se află imobilele la data cererii de restituire şi acordarea de măsuri reparatorii numai pentru imobilele demolate, iar amândoi recurenţii au imputat aceleiaşi instanţe încălcarea dispoziţiilor art. 36 şi art. 40 din aceeaşi lege, neobservând că în privinţa despăgubirilor băneşti solicitate de contestator competenţa rezolvării cererii aparţinea Prefecturii judeţului Olt, pe care însă contestatorul nu a modificat-o, iar nu primăriei.
În plus, Ministerul Finanţelor Publice a mai susţinut, în cadrul aceluiaşi motiv de recurs, că prin conţinutul dispozitivului hotărârea atacată nu poate fi pusă în executare, neconţinând în mod concret măsurile reparatorii, cine şi cum le va acorda.
Pentru cele arătate, recurenţii au cerut casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea contestaţiei.
Examinând recursurile, Înalta Curte constată cele ce succed.
Situaţia de fapt pe deplin lămurită, în concordanţă cu probele administrate, şi necontestată de către recurenţi este aceea că, în temeiul prevederilor Decretului nr. 83/1949, au fost preluate în proprietatea statului de la fostul proprietar D.P. mai multe terenuri şi construcţii, terenurile fiind restituite contestatorului prin aplicarea Legii nr. 1/2000, iar dintre construcţii mai există, într-o anume stare de degradare conacul, parterul cu 3 camere al unei case de locuit şi o magazie mică, celelalte fiind demolate, valoarea construcţiilor fiind stabilită prin expertiză la suma totală de 2.391.324.000 lei, din care suma de 1.061.046.000 lei reprezintă valoarea construcţiilor existente, iar diferenţa de 1.330.278.000 lei este valoarea construcţiilor demolate.
În raport cu situaţia de fapt a construcţiilor sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
„(1) Imobilele preluate în mod abuziv… se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
(2) În cazul imobilelor, care aveau numai altfel de destinaţie decât aceea de locuinţă şi care au fost demolate… restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face, cu acordul persoanei îndreptăţite, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător".
Dat fiind că primăria notificată a încălcat prevederile legale menţionate, soluţia corectă cuvenită fondului litigiului este de a se dispune restituirea în natură către contestator a celor 3 imobile existente în starea lor actuală, aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiză, şi de a se constata îndreptăţirea contestatorului la măsuri reparatorii constând în una din cele prevăzute prin art. 9 alin. (2) din lege, la alegerea sa.
În limitele şi pentru cele arătate, hotărârea atacată este parţial nelegală pentru cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1)-(2) şi art. 314 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, Decizia instanţei de apel va fi casată în parte şi, menţinându-se celelalte dispoziţii ale acesteia, va fi soluţionat fondul în sensul mai sus prefigurat.
Faţă de rezolvarea dată astfel cauzei, celelalte critici nu pot fi primite.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. devine superfluu, critica referitoare la imposibilitatea executării hotărârii date în apel rămâne fără obiect, iar cea privind încălcarea art. 36 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001 este vădit nefondată, din moment ce instanţa de apel nu a statuat în sensul îndreptăţirii contestatorului la despăgubiri băneşti.
Este desigur subînţeles că, în funcţie de alegerea sa pentru una din măsurile reparatorii arătate, contestatorul are posibilitatea a valorifica prezenta hotărâre fie prin procedura prevăzută în Capitolul IV al Legii nr. 10/2001 în cazul titlurilor de valoare nominală sau acţiunilor potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (6) din lege, fie să urmeze calea dreptului comun în materie prevăzută prin art. 24 alin. (5) din lege în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Primăria comunei Strejeşti, judeţul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 437 din 8 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii, dispune restituirea în natură către contestatorul B.P.D. a imobilelor: conac, casă parter cu 3 camere şi magazie mică situate în comuna Strejeşti judeţul Olt identificate prin raportul de expertiză tehnică inginer S.C., şi constată că B.P.D. este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare totală de 1.330.278.000 lei constând, la alegerea sa în:
- acordare de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;
- acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
- compensare cu alte bunuri sau servicii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4165/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4125/2005. Civil → |
|---|
