ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4137
Dosar nr. 10156/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la 29 ianuarie 2003 pe rolul Judecătoriei Piteşti reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâţii C.T. şi C.L. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispune obligarea pârâţilor să-şi ridice de pe terenul proprietatea sa un număr de 42 pruni.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 4074 din 7 noiembrie 2003 a admis în parte acţiunea reclamantei B.L. obligând pârâţii să ridice cei 26 de pruni plantaţi pe terenul proprietatea reclamantei în suprafaţă de 836 mp, parte din suprafaţa totală de 1672 mp, teren arabil extravilan, sola 16, parcela 471, pct. „opritură", sat Tîrleşti, comuna Moşoaia, judeţul Argeş, cu vecinătăţile indicate în titlul de proprietate nr. 100799 din 6 octombrie 1997 sau, în caz de refuz, a autorizat pe reclamantă să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor, respectiv pentru suma de 400.000 lei.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate, pârâtul C.M. a declarat în termen legal apel.
În motivare, a criticat sentinţa pentru greşita obligare a sa la desfiinţarea plantaţiei deşi a fost înfiinţată anterior punerii în posesie a reclamantei dar şi pentru greşita stabilire a existenţei plantaţiei pe terenul pentru care reclamanta deţine titlu.
A fost criticată soluţia pentru greşita admitere a acţiunii, deşi expertiza cauzei stabileşte că scoaterea pomilor ar produce o vătămare prea mare, întrucât aceştia, în vârstă de 8-10 ani nu mai pot fi replantaţi.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 325/A din 20 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C.L.M. împotriva sentinţei civile nr. 4074 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Piteşti.
La data de 25 martie 2004 acelaşi pârât a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, potrivit art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Pârâtul prin motivele de recurs arată că din considerentele hotărârii atacate nu rezultă obiectul pricinii dedus judecăţii şi că în mod greşit s-au interpretat dispoziţiile art. 494 alin. (2) C. civ., în sensul că nu s-a avut în vedere că anterior titlului de proprietate al reclamantei, pârâtul a fost pus în posesie pe aceeaşi suprafaţă de teren încă din 1991, ba mai mult în momentul de faţă i s-a eliberat titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă, act ce poartă numărul 123546 din 2 octombrie 2003.
Recursul se verifică a fi nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Recurentul nu şi-a fondat posesia şi respectiv lucrările de înfiinţare a unei plantaţii, pe un titlu, în condiţiile art.486 C. civ.
S-a constatat că în cadrul procesului de revendicare recurentul ocupă fără titlu, lângă proprietatea reclamantei, terenul.
În ceea ce priveşte identificarea terenului, critica recurentului este nefondată, faptul înfiinţării plantaţiei pe terenul proprietatea reclamantei, fiind statuat cu putere de adevăr între părţi, în dosarul de revendicare.
Motivul prin care se pretinde că s-ar fi realizat o nouă punere în posesie a părţilor, în aşa fel încât proprietatea terenului pe care se află plantaţia ar fi revenit recurentului-pârât, nu se poate lua în considerare, acesta având la îndemână căile de atac extraordinare la adresa hotărârii pronunţate în revendicare.
Aşadar, nu se pot face noi verificări cu privire la calitatea de proprietar, faţă de dispoziţiile art. 1201 C. civ.
În mod corect instanţa de apel a stabilit că la data judecării acţiunii în revendicare s-a avut în vedere posibilitatea la acel moment ca pomii să fie replantaţi, deci dacă s-ar fi executat de bună voie hotărârea, recurentul nu ar fi suport prejudiciul pierderii capacităţii de producţie a plantaţiei.
Critica privitoare la imposibilitatea replantării pomilor fructiferi este şi ea nefondată şi nu constituie un impediment la eliberarea terenului, câtă vreme recurentul-pârât nu a dovedit buna credinţă la înfiinţarea plantaţiei.
Aşa fiind, faţă de considerentele arătate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.L.M. împotriva deciziei nr. 325/A din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4228/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4135/2005. Civil → |
|---|
