ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4115
Dosar nr. 1198/200.
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 octombrie 2000 reclamantul V.A. a chemat în judecată pe pârâţii R.A., R.M.I. şi N.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie suma de 44.000 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând împrumut nerestituit, precum şi obligarea la plata de dobânzi calculate de la data scadenţei, până la executarea sentinţei.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 59 din 14 februarie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat-o pe pârâta R.A. la plata sumei de 19.000 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi dobânda practicată de Banca Naţională a României, cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a datoriei.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 149 din 5 iulie 2001, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a obligat-o pe pârâta R.A. la plata sumei de 44.000 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi la dobânda practicată de Banca Naţională a României. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta R.A.
Recursul declarat de pârâta R.A. împotriva deciziei dată în apel a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1447 din 9 aprilie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă.
La data de 18 februarie 2004 pârâta R.A. a formulat, în temeiul art. 318 C. proc. civ., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1447 din 9 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, cu motivarea că instanţa de recurs, respingând recursul, nu a motivat soluţia de respingere pe fiecare motiv de recurs în parte şi a dat o motivare generală soluţiei pronunţate.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Examinând contestaţia în anulare se constată că instanţa de casare a procedat la o sistematizare a motivelor de recurs invocate de pârâtă şi le-a examinat împreună, într-o legătură logică, răspunzând prin considerentele comune acestora. În realitate, contestatoarea este nemulţumită că instanţa de casare nu a răspuns punct cu punct la toate argumentele aduse de recurentă în sprijinul motivelor de casare, dar care, oricât de larg ar fi dezvoltate, ele sunt întotdeauna subsumate motivelor de recurs.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.A. împotriva deciziei nr. 1447 din 9 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2929/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
