ICCJ. Decizia nr. 4135/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4135
Dosar nr. 9816/200.
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 4827 din 17 aprilie 2002, reclamantul N.A.N. a chemat în judecată pârâtele SC N. SA, Cooperativa Arta Jucăriilor, A.V.A.S. şi Primăria Municipiului Cluj Napoca, solicitând revendicarea în natură sau în echivalent bănesc a cotei de 8/14 din imobilul situat în Cluj Napoca.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 şi urm. C. proc. civ., art. 480–482, art. 1898–1899 C. civ., art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 823 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor SC N. SA, cooperativa A.J., A.P.A.P.S. Bucureşti constatându-se că valoarea de circulaţie corespunzătoare cotei de 8/14 parte din imobilul înscris în C.F. col. 38196 Cluj şi C.F. individuală 38197 Cluj este de 2.129.800.000 lei fiind obligată A.P.A.P.S. să emită o decizie în temeiul căreia reclamantul va primi acţiuni la societăţile comerciale, tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 2.129.800.000 lei.
Au fost respinse restul capetelor de cerere privind constatarea nevalabilităţii trecerii în proprietatea statului, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, rectificare carte funciară şi intabularea dreptului de proprietate.
S-a respins acţiunea împotriva Primăriei municipiului Cluj şi A.P.A.P.S., sucursala Regională Nord Vest, pentru lipsa capacităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti.
În susţinerea apelului, s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive şi faptul că obligaţia de restituire în natură este în sarcina unităţii deţinătoare şi nu poate fi substituită prin alte măsuri operatorii în cazul imobilelor preluate de stat fără titlu valabil decât cu acordul persoanei îndreptăţite. Or, imobilul este deţinut în prezent de SC N. SA Cluj-Napoca şi ca atare această unitate trebuia să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată conform art. 23 şi art. 24 din Legea 10/2001 şi nu A.P.A.P.S.
Pârâta a invocat faptul că din cererea de chemare în judecată a reclamantului nu rezultă că a parcurs mai întâi procedura obligaţiei prevăzută de art. 21-26 din lege.
S-a susţinut în aceeaşi idee că reclamantul trebuia să se adreseze prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv.
S-a invocat faptul că neavând drept de proprietate asupra bunurilor societăţilor comerciale, A.P.A.P.S. nu este răspunzătoare nici de mişcările care au loc în interiorul patrimoniului acestora.
Pârâta a mai arătat că nu i-au fost comunicate înscrisurile pe care se sprijină acţiunea, fiind astfel în imposibilitate de a-şi exercita unul din drepturile procedurale general recunoscute, dreptul la apărare.
S-a mai învederat că pentru aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: imobilele să fie preluate de stat cu titlu valabil; constatarea valabilităţii sau nevalabilităţii titlului statului este competenţa instituţiei şi ca imobilul să facă parte din patrimoniul societăţii privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Astfel, s-a arătat că în cauză nu s-au dovedit aceste aspecte şi instanţa în mod greşit a obligat-o pe apelantă la emiterea deciziei de restituire în echivalent.
S-a susţinut că instanţa în raport de obiectul acţiunii şi a probelor de la dosar, a acordat ce nu s-a cerut nefiind îndeplinite nici cerinţele art. 27 din Legea nr. 10/2001. Apelanta faţă de motivele invocate a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Intimaţii prin întâmpinare depusă la dosar s-au opus admiterii apelului.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 196/A/2003 a respins însă apelul formulat în cauză ca nefondat reţinând în esenţă, că faţă de obiectul dedus judecăţii, de faptul că la 17 ianuarie 2002, notificarea reclamantului a fost trimisă de către prefectură la A.P.A.P.S., sucursala Cluj, şi apoi comunicată la A.P.A.P.S. Bucureşti, aceasta din urmă având obligaţia de a stabili prin decizie sau dispoziţie motivată, valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare prin negociere, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001.
În termen legal a declarat recurs pârâta, împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) dar şi pentru faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).
Totodată a solicitat, în conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea executării sentinţei civile nr. 823 din 16 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj cu privire la obligarea reclamantei A.P.A.P.S. de a emite o decizie în temeiul căreia reclamantul N.A. va primi acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 2.129.800.000 lei.
Recurenta a învederat că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001, fără a ţine cont de procedura specială reglementată, în sensul că, în cazul unei acţiuni promovate în temeiul actului normativ menţionat, petentul, după epuizarea procedurii prealabile reglementată de art. 27 şi urm., se poate adresa instanţei competente în condiţiile art. 31 din actul normativ.
În opinia recurentului, Legea nr. 10/2001 prevede o procedură prealabilă necontencioasă pe care petentul trebuie să o parcurgă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a solicita despăgubiri în condiţiile impuse de acest act normativ.
A.P.A.P.S. consideră că acţiunea în justiţie promovată în prezenta cauză este prematură, deoarece are caracter subsidiar neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative obligatorii şi prealabile.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., îl susţine având în vedere că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii, cu atât mai mult cu cât din conţinutul acţiunii nu rezultă cuantumul despăgubirilor şi în ce constau acestea aşa cum prevede art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Recursul se priveşte a fi nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 prevăd că restituirea în natură se va face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat, care va fi notificată potrivit art. 21 şi care conform art. 23 alin. (1) este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, putând fie să dispună restituirea în natură [art. 23 alin. (4)], fie să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, dacă restituirea imobilului în natură nu este posibilă.
per a contrario, în cazul reglementat prin art. 27 alin. (1), adică privitor la imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent, ipoteză în care notificarea se adresează instituţiei publice implicate care a efectuat privatizarea (în cazul nostru A.V.A.S.S) în raza căreia este sau era situat imobilul art. 27 alin. (2), aceasta fiind obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Aşadar, indiferent de conţinutul notificării sau de faptul că nu s-a realizat negocierea şi nici nu s-a emis vreo decizie, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are deschisă calea acţiunii în justiţie, cum a şi procedat de altfel, urmând ca prin hotărârea judecătorească să se stabilească valoarea corespunzătoare stabilită printr-o expertiză aferentă cotei de imobil preluate abuziv.
În raport de considerentele arătate se apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 196/A din 30 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4131/2005. Civil → |
|---|
