ICCJ. Decizia nr. 4269/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4269
Dosar nr. 4488/200.
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2002 reclamanţii H.V. şi H.D. (acesta din urmă prin curator T.N.), ambii prin mandatar G.M., au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1870 din 10 iunie 2002 emisă de Primarul municipiului Suceava prin care s-a respins cererea acestora privind restituirea în natură sau contravalorii suprafeţei de 480 m.p. teren situată în municipiul Suceava, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că imobilul compus din casă şi teren aferent a fost dobândit de curatorul lor, HG prin cumpărare de la fostul proprietar F.S., însă actele de proprietate nu pot fi prezentate deoarece s-au pierdut în anul 1983 când casa s-a autodemolat.
Fiind astfel investit, Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 102 din 12 februarie 2003, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul revendicat, aşa încât nu au calitatea de persoane îndreptăţite pentru a solicita măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă care, prin Decizia nr. 48 din 30 mai 2003, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs G.M., mandatarul reclamantei H.V. şi al lui T.N., curatorul reclamantului H.D., susţinându-se că în mod greşit le-a fost respinsă contestaţia pentru motivul că nu au fi dovedit dreptul de proprietate compus imobilului întrucât din actele depuse, respectiv procura specială din 16 ianuarie 1948 şi certificatul de moştenitor nr. 134 din 27 octombrie 1967, rezultă fără putinţă de tăgadă că HG, autorul reclamanţilor, a cumpărat casa şi trenul de la familia S. la data de 16 ianuarie 1948.
Recursul este nefondat.
Persoanele care solicită măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 trebuie să facă dovada calităţii de proprietar asupra imobilului revendicat.
Cum, în speţă, reclamanţii nu au făcut această dovadă, în mod just instanţa de fond le-a respins contestaţia.
În mod corect au reţinut instanţele că actele la care se referă reclamanţii, respectiv procura specială întocmită la 16 ianuarie 1948 şi certificatul de moştenitor nr. 134 din 27 octombrie 1967, nu fac dovada dreptului de proprietate.
Din extrasul de C.F., rezultă că Statul Român a preluat imobilul (terenul şi casa) de la proprietarii F. şi E.S. care nu sunt curatorii reclamanţilor.
Pe de altă parte, chiar reclamanţii au susţinut în acţiune că, întrucât „în anul 1983 casa s-a autodemolat şi toate actele au fost pierdute în dărâmături" nu pot prezenta actul de proprietate al imobilului revendicat.
De aceea, în raport de considerentele expuse, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii H.V. şi T.N. (curator pentru H.D.) împotriva deciziei nr. 48 din 30 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4273/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9569/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|