ICCJ. Decizia nr. 4287/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4287/2005Dosar nr. 21798/200.
Şedinţa publică din 23 mai 200.
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Urziceni, prin sentinţa civilă nr. 599 din 5 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva pârâtei M.F.E., reprezentată legal de A.D., a constatat că la 23 octombrie 1997, reclamantul a dobândit de la M.N., decedat la 13 octombrie 1999, prin antecontract de vânzare-cumpărare, suprafaţa de 1.000 mp teren arabil situat în intravilanul comunei Moviliţa, judeţul Ialomiţa, a stabilit că hotărârea pronunţată în cauză ţine loc de act autentic şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut că:
- la 23 octombrie 1997, reclamantul, în calitate de cumpărător şi M.N. în calitate de vânzător, au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare a 0,10 ha teren arabil intravilan, pentru care ultimul primise adeverinţă provizorie de proprietar, eliberat conform Legii nr. 18/1991;
- reclamantul a plătit cu această ocazie preţul de 1.500.000 lei, echivalent a 195 dolari SUA, iar la 4 martie 1998 a fost pus în posesie;
- M.N. a decedat la 13 octombrie 1999, moştenitoarea acestuia fiind pârâta, nepoată de fiu predecedat şi minoră, al cărui curator este A.D.;
- reprezentantul legal al pârâtei a declarat că este de acord cu perfectarea actului autentic dar se opune obligării la plata cheltuielilor de judecată;
- aceste cheltuieli nu pot fi acordate deoarece reclamantul nu a dovedit vreo culpă a pârâtei pentru neîntocmirea actului autentic.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 997 din 16 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că, potrivit art. 245 C. proc. civ., pârâta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât a fost de acord cu admiterea acţiunii la prima zi de înfăţişare, iar apelantul nu a făcut dovada punerii ei în întârziere.
Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., prin care a susţinut că ambele hotărâri ar fi nelegale deoarece:
- deşi a primit la 27 august 2002 titlul de proprietate a suprafeţei de 1.000 mp, pârâta nu i-a adus la cunoştinţă această împrejurare şi nu a trecut la perfectarea actului autentic;
- instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat asupra notificării trimisă la 26 noiembrie 2003, prin care pârâta şi ceilalţi moştenitori ai defunctului îi cereau să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 2.500 mp, cumpărată de el, manifestare ce în opinia sa dovedeşte reaua credinţă a părţii adverse.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- între pârâta şi ceilalţi moştenitori ai defunctului s-a purtat un litigiu succesoral de durată;
- din cuprinsul notificării invocate de recurent nu se poate deduce refuzul pârâtei de a încheiat actul autentic;
- recurentul nu a făcut dovada că pârâta avea cunoştinţă despre antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de bunicul său şi, oricum, nu a pus-o pe acestea în întârziere conform art. 1028 C. civ.
Aşa fiind, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 997 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2005 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4314/2005. Civil → |
|---|
