ICCJ. Decizia nr. 4278/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4278
Dosar nr. 21600/200.
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 martie 2004, reclamanţii Ş.I. şi Ş.D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, în contradictoriu cu Statul Român prin Primăria Satu-Mare, instanţa de judecată să dispună restituirea în natură a terenului situat, în suprafaţă de 885 mp înscris în C.F. nr. 5028 Satu Mare nr.top.13287, preluat abuziv în anul 1971.
În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamanţii au arătat că au cumpărat terenul în litigiu în anul 1968 de la familia T.G. şi A.
Acest teren a fost folosit neîntrerupt de către reclamanţi, timp de 33 ani.
În urma calamităţilor din 1970, casa şi anexele au fost distruse.
Suma plătită drept despăgubire a fost achitată în contul apartamentului cu trei camere primit în urma inundaţiilor.
Prin sentinţa nr. 254/D din 5 iulie 2004, Tribunalul Satu Mare a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia tardivităţii invocate de pârâtă, a admis plângerea la Legea nr. 10/2001 formulată de reclamanţii Ş.I. şi Ş.D., a anulat dispoziţia nr. 91 din 5 februarie 2004 şi a dispus restituirea, în natură, a imobilului teren în suprafaţă de 889 mp, şi totodată emiterea unei dispoziţii în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul, cu referire la terenul pentru care reclamanţii nu au primit nici un fel de despăgubiri, a fost preluat abuziv de către Statul Român, fiind aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, calitatea de proprietari extratabulari ai reclamanţilor, este recunoscută prin Decizia atacată.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâta a declarat apel, criticile referindu-se la greşita respingere a excepţiilor invocate, precum şi la greşita calificare a acţiunii.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 1036/2004-A din 25 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod legal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost respinsă, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Totodată, excepţia tardivităţii a fost corect respinsă, în raport de împrejurarea formulării plângerii în interiorul termenului prevăzut de lege, calculat de la data emiterii dispoziţiei. Cu referire la această critică, s-a mai reţinut că pârâta nu a făcut dovada comunicării dispoziţiei atacate.
În fine, s-a reţinut că acordarea despăgubirii pentru casa şi anexele distruse de inundaţii nu justifică preluarea gratuită a terenului. Ca atare, în mod judicios prima instanţă a apreciat asupra caracterului abuziv al preluării terenului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că trimiterea pe care Legea nr. 10/2001 o face la Primărie nu conferă acesteia personalitate juridică, aşa încât în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost respinsă.
S-a mai susţinut că, în mod greşit o acţiune în uzucapiune a fost calificată ca fiind plângere la Legea nr. 10/2001, precizarea tardivă de acţiune neavând aptitudinea de a justifica această calificare.
În fine, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat eronat dispoziţiile Decretului nr. 287/1970.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Faţă de dispoziţiile art. 109 cu referire la art. 41 şi urm. C. proc. civ., calitatea de parte, în sens procesual, este recunoscută oricăror persoane ce afirmă interese contrare.
Este adevărat, în sensul celor arătate, că acţiunea civilă aparţine unui subiect de drept şi, de regulă, se îndreaptă împotriva altui subiect.
Or, această calitate, cu referire la calitatea procesuală pasivă, este dată în cauză de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul criticii respective.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii, au învederat, în motivarea acesteia, dispoziţia nr. 91 din 5 februarie 2004, emisă de Primăria municipiului Satu Mare, Cabinet Primar, pe care au anexat-o cererii (dosar nr. 1626/2004 al Judecătoriei Satu Mare). Aşadar, nu se confirmă susţinerea pârâtei privitoare la calificarea greşită a acţiunii, prin trimitere la precizarea ulterioară de acţiune. Din motivarea aceleaşi cereri rezultă afirmarea calităţii de titulari ai dreptului de proprietate de către reclamanţi, prin cumpărare şi manifestarea ca proprietari în continuare, asupra terenului şi ulterior datei distrugerii casei şi anexelor acesteia în inundaţie. Ca atare, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei critici.
În fine, prin art. 3 din Decretul nr. 287/1970 s-a stabilit „Comitetele executive ale consiliilor populare sunt autorizate să preia, prin Decizia prevăzută la art. 1 alin. (5), în proprietatea statului, trecându-le în administrarea, după caz, municipiului, oraşului sau comunei, terenurile pe care au fost situate locuinţele distruse sau grav avariate, din proprietatea cetăţenilor cărora li s-au atribuit în proprietate terenuri pentru construirea de locuinţe".
Prin art.4 din Decizia nr. 449/1970 A Consiliului Popular al Judeţului Satu Mare, Comitetul Executiv s-a stabilit că „Direcţiunea judeţeană ADAS Satu Mare va vărsa în contul Comitetului executiv al Consiliului Popular Satu Mare suma stabilită drept despăgubire pentru distrugerea prin efectul inundaţiei a casei şi anexelor gospodăreşti proprietatea persoanelor prevăzute de art. 1 al prezentei decizii".
Rezultă aşadar că prin Decretul nr. 287/1970 a fost reglementată, între altele, situaţia terenurilor proprietate personală afectate de inundaţia din 1970, ameninţate în mod permanent de noi inundaţii sau alunecări de teren, ce urmau a face obiectul unui schimb cu un alt teren, atribuit în proprietate personală. Lipseşte din actul normativ menţionat orice dispoziţie privind preluarea gratuită a terenului pe care au fost situate case afectate de inundaţii.
Totodată, prin Decizia menţionată se stabileşte regimul despăgubirilor acordate de asigurător, care se constituie în preţ al locuinţelor atribuite în proprietate persoanelor sinistrate. Din textul menţionat rezultă că despăgubirea nu priveşte terenul ci, exclusiv, casa de locuit şi anexele gospodăreşti.
Ca atare, instanţele au interpretat corect decretul şi Decizia menţionate, iar recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă.
Văzând şi cererea de cheltuieli, dovedită cu actele depuse la dosar, conform art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Satu-Mare prin Primar împotriva deciziei nr. 1036 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant Ş.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4314/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4225/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
