ICCJ. Decizia nr. 4404/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4404
Dosar nr. 2982/200.
Şedinţa de la 25 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 21 august 2003 A.G.G., C.M., L.V. şi P.A. prin mandatarul L.V. au solicitat punerea sub interdicţie a tatălui lor, A.C.G. în etate de 87 de ani motivat de faptul că prin comportamentul pe care îl are se dovedeşte a fi incapabil să îşi administreze bunurile şi să îşi poate de grijă.
Judecătoria Rm. Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 1660 din 2 aprilie 2004 a admis acţiunea şi a dispus punerea sub interdicţie a bolnavului A.C.G., fiul lui C. şi E., născut la 28 martie 1916 în Buneşti judeţul Vâlcea.
A dispus transcrierea hotărârii în Registrul special al Judecătoriei Rm. Vâlcea şi comunicarea hotărârii autorităţii titulare din cadrul Primăriei municipiului Rm. Vâlcea.
De asemenea s-a dispus comunicarea hotărârii şefului Laboratorului de sănătate mintală din cadrul Spitalului judeţean Vâlcea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2269/A-MF din 6 decembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de A.C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea invocând art. 2 alin. (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004 potrivit căruia apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii se trimit la tribunale.
La rândul său, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin Decizia nr. 141 din 18 februarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de A.C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea în favoarea Curţii de Apel Piteşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
De asemenea, a suspendat din oficiu orice procedură în cauză.
În motivarea soluţiei au fost invocate dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65/2004 potrivit cărora apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători şi tribunale în primă instanţă, se judecă de curţile de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel. De asemenea au fost evocate şi prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. în forma introdusă tot prin OUG nr. 65/2004 ce reglementează cazurile în care tribunalele judecă în calitate de instanţe de apel, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 vizând competenţa în materia fondului funciar.
Coroborând menţionatele prevederi legale s-a conchis că tribunalele judecă apelurile numai în cazurile de excepţia prevăzute strict şi limitativ de lege între care nu figurează şi cel din speţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit urmează a decide că instanţa competentă să soluţioneze apelul declarat de A.C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 2 aprilie 2004 Judecătoriei Rm. Vâlcea este Curtea de Apel Piteşti.
În adevăr, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 5 din OUG nr. 58/2003 şi art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004, curţile de apel judecă, ca instanţa de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători şi tribunale în primă instanţă.
Prin urmare, textul legal menţionat instituie regula potrivit căreia apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecători şi tribunale în primă instanţă se judecă de către curţile de apel.
Este adevărat că prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 s-au stabilit cazurile în care tribunalele soluţionează ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători în primă instanţă şi anume; în cererile de divorţ, în cererile de împărţeală judiciară, în cererile privind raporturile persoanele dintre părinţi şi copiii minori şi în cererile privind filiaţia.
Cum cererea de punere sub interdicţie nu figurează între excepţiile enunţate prin textul legal menţionat rezultă că apelurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorie în atare litigii intră în competenţa de soluţionare a cererilor de apel, conform reguli instituite prin art. 3 pct. 2 C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 şi Legea nr. 195/2004.
Astfel fiind, se va stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de A.C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de A.C.G. împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 2 aprilie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 mai 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4284/2005. Civil → |
|---|
