ICCJ. Decizia nr. 4415/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 108/C din 14 martie 2003, Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de: P.L., ș.a., în contradictoriu cu intimații Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și chemata în garanție C.N.A.S. și a obligat Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să restituie contestatorilor sumele reținute în perioada 1 ianuarie 2000-1 septembrie 2002 cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7%, reactualizate în funcție de indicele de inflație la data executării, astfel:
P.L.=14.625.412 lei; N.F.=24.306.020 lei; P.M.=17.240.324 lei; T.N.=12.195.372 lei; R.P.=13.275.726 lei; P.C.=14.929.283 lei; I.E.= 13.016.085 lei; N.C.=9.758.187 lei; C.N.=15.948.408 lei; M.N.A.= 11.488.758 lei; C.M.=9.540.886 lei; B.G.=7.683.095 lei; M.M.=7.695.717 lei; A.R.=6.567.188 lei; C.S.=8.626.701 lei; A.L.=9.704.720 lei; G.B.= 11.196.803 lei; B.E.=8.106.804 lei; S.L.=15.902.659 lei; P.C.=3.448.210 lei; V.C.=767.908 lei.
A fost respinsă contestația petenților C.N., C.V. și L.O.
S-a respins contestația formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Bacău și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru lipsa calității procesuale pasive, iar cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
De asemenea, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău și cele invocate de C.N.A.S., iar intimații Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost obligați să plătească contestatorilor suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, contestatorii beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, dreptul de gratuitate fiind garantat prin art. 100 din Legea nr. 92/1992 și prin H.G. nr. 409/1998, emisă în aplicarea dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992.
Se mai reține că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției nu este întemeiată, pentru că, acești pârâți se află în raport juridic obligațional cu petenții, iar obligația pârâților este instituită prin art. 3 din H.G. nr. 409/1998.
Cererile de chemare în judecată a pârâților Curtea de Apel Bacău și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și de chemare în garanție se resping pentru lipsa calității procesuale pasive, iar cererea pentru actualizarea sumelor pretinse, în raport cu indicele de inflație, se reține că este întemeiată, pentru că intimații erau obligați să prevadă în buget și să deconteze lunar contestatorilor sumele virate din salariul lor la bugetul de asigurări.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 883 din 19 iunie 2003, a admis recursurile formulate de Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău și a modificat în parte sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost obligați să restituie contestatorilor sumele nete reținute cu titlu de asigurări de sănătate, reactualizate la data executării, în perioada ianuarie 2000-29 martie 2001, în loc de 1 septembrie 2002, după cum urmează:
P.L.= 6.035.933 lei; N.F.= 11.464.049 lei; P.M.= 7.411.292 lei; T.N.= 7.178.355 lei; R.P.= 5.567.307 lei; P.C.= 6.817.383 lei; I.E.= 5.848.528 lei; N.C.= 5.473.680 lei; C.N.=7.209.536 lei; M.N.A.=4.365.503 lei; C.M.= 3.066.194 lei; G.B.=3.606.194 lei; M.M.= 3.777.128 lei; A.R.= 3.416.105 lei; C.S.= 3.721.312 lei; A.L.= 4.203.861 lei; B.G.=4.098.767 lei; B.E.= 8.106.804 lei și S.L.=7.621.424 lei;
A fost respinsă contestația formulată de P.C. și V.C. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de recurs a constatat că Tribunalul Bacău are calitate procesuală, pentru că acest pârât a reținut sumele cerute de contestatori și este ordonator secundar de credite.
Se reține, că sumele nu trebuiau plătite de reclamanți, pentru că, potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, aceștia se află în raport de gratuitate cu Ministerul Justiției. Aceste texte trebuie coroborate cu art. 3 din H.G. nr. 409/1998, care stabilește modalitățile concrete de aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992.Art. 1 din H.G. nr. 409/1998 condiționează gratuitatea de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997, dar pentru petenți contribuția personală la asigurările de sănătate se suportă din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție.
Potrivit art. 1 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, petenții nu pot beneficia de pachetul de servicii prevăzut de capitolul III din lege, decât dacă, în calitate de asigurați, plătesc contribuția de 7% conform art. 52, însă cota de 7% reprezentând contribuția plătită lunar trebuie restituită din bugetul Ministerului Justiției, în condițiile art. 3 din H.G. nr. 409/1998. Contractele de asigurări de sănătate încheiate de contestatori cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu au relevanță cu privire la obligația de plată a contribuției de 7%, obligație stabilită prin lege, în condițiile menționate.
Mai reține instanța de recurs, că în raport cu dispozițiile Legii nr. 118/2001, care prevăd că magistrații și personalul auxiliar beneficiază de asistență medicală în condițiile plății contribuției de asigurări de sănătate, obligarea pârâților la plata sumelor menționate trebuia stabilită numai până la data intrării în vigoare a acestei legi, iar contestatoarele P.C. și V.C., care nu au fost salariate în perioada ianuarie 2000-29 martie 2001, nu sunt îndreptățite la restituirea vreunei sume.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care susține că hotărârile atacate sunt date cu încălcarea esențială a legii.
în esență, se arată că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe principiul solidarității în colectarea și utilizarea fondurilor, și că în art. 4 din această lege sunt arătate categoriilor de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției, iar în art. 55 din lege sunt stabilite categoriile de persoane asigurate prin efectul legii cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Cu excepția acestora, conform art. 52 din lege, pentru celelalte persoane asigurate este stabilită obligația de plată a unei contribuții bănești lunare, în cotă de 7%, aplicată venitului brut.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, însă condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale se stabilesc prin Hotărâre de Guvern, iar în art. 5 din H.G. nr. 409/1998 se prevede obligația Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a emite norme comune pentru aplicarea acesteia. Au fost emise Normele comune nr. 318/FB/64/807/C/1999, însă printr-o interpretare sistematică a dispozițiilor cuprinse în actele normative menționate, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Se mai arată, că nici în Legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, magistrații și personalul de specialitate nu sunt incluși în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției, că din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate și pe magistrați și personalul de specialitate, nu se deduce că aceștia sunt scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate și că, încheind contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București, reclamanții au cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul are obligația să vireze contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Se susține că, acțiunea fiind admisă pentru perioada 1 ianuarie 2000 la zi, au fost încălcate dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificate prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001, prin care s-a stabilit în mod expres că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate și că instanțele nu au avut în vedere cererea prin care s-a modificat acțiunea, depusă la dosarul nr. 9976/2002 al Tribunalului Bacău, prin care reclamanții solicitau restituirea contribuției pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001.
Recursul în anulare este fondat.
Prin art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 s-a prevăzut că magistrații și personalul auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, însă, conform art. 99 alin. (2) din lege, condițiile în care se acordau aceste facilități urmau a fi stabilite printr-o hotărâre de guvern.
înainte ca o astfel de hotărâre să se emită, a fost adoptată Legea nr. 145/1997, care stabilește obligativitatea contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate, în art. 6 și art. 55 fiind prevăzute în mod expres categoriile de persoane exceptate sau scutite de obligația de plată a acestei contribuții.
Beneficiarii de asistență medicală gratuită prevăzuți de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, nu sunt incluși în aceste categorii de persoane.
în executarea acestor dispoziții legale, a fost emisă H.G. nr. 409/1998 care prevede în mod expres, că beneficiul gratuității prevăzut de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condițiile Legii nr. 145/1997, lege care, în art.4, instituie obligativitatea contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Interpretarea instanțelor de fond și recurs că Legea nr. 92/1992 a instituit o derogare de la prevederile art.4 din Legea nr. 145/1997 nu este corectă.
Condițiile de acordare a facilităților prevăzute de Legea nr. 92/1992 urmau a fi stabilite prin Hotărâre de Guvern. Anterior publicării Legii nr. 145/1997, Legea nr. 92/1992 a fost modificată, iar modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 142/1997 s-au produs aproape simultan cu adoptarea Legii asigurărilor sociale de sănătate, existând astfel toate premisele pentru ca, printr-o corelare a dispozițiilor celor două legi, magistrații și personalul auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete să fie incluși în categoria persoanelor exceptate ori scutite de obligația stabilită prin art. 4 din Legea nr. 145/1997.
O asemenea corelare nu a avut loc, iar prin H.G. nr. 409/1998 beneficiul gratuităților prevăzute de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 a fost condiționat de respectarea prevederilor Legii nr.1 45/1997.
Prin urmare, nu se poate reține că Legea nr. 92/1992 derogă de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997 și că reclamanții, deși nu se includ în categoriile de persoane prevăzute de art. 6 și art. 55 din lege, în perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001 au fost scutiți de la plata contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate, așa cum se reține prin decizia atacată.
De aceea, interpretarea dată de instanța de fond și cea de recurs acestor dispoziții legale constituie o încălcare esențială a legii, care atrage incidența art. 330 C. proc. civ.
Pentru motivele expuse, fără a se analiza celelalte critici, recursul în anulare a fost admis.
întrucât sentința instanței de fond a fost modificată în parte prin decizia curții de apel, iar recursul în anulare nu privește dispozițiile sentinței menținute prin decizia instanței de recurs, a fost casată în parte numai decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău și au fost respinse contestațiile formulate de contestatorii indicați la punctele 1-19 din această decizie, singurii față de care, conform acestei hotărâri, pârâții Tribunalul Bacău și Ministerul Justiției au fost obligați la plată.
Restul dispozițiilor deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4438/2005. Civil → |
|---|
