ICCJ. Decizia nr. 4446/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4446
Dosar nr. 2981/2005
Şedinţa de la 26 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 13 octombrie 2003, reclamanţii M.F. şi M.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii V.G.D., V.C.M. şi SC R.V. SRL, constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 227 din 19 ianuarie 1999, pentru suprafaţa de 55 mp teren situată în Râmnicu Vâlcea.
Prin sentinţa civilă nr. 3259 din 28 iunie 2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins excepţia lipsei interesului reclamanţilor şi a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii M.F. şi M.V.
Prin Decizia civilă nr. 2251/A din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că potrivit art. III din Legea nr. 195/2004, hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel, iar apelurile aflate pe rolul curţilor de apel, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se trimit la tribunale.
Instanţa a reţinut incidenţa acestor dispoziţii legale, cu motivarea că speţa aparţine fondului funciar, deoarece prin acţiune se solicită constatarea nulităţii absolute a unui contract ce are ca obiect o suprafaţă de teren ce aparţine fondului funciar, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 18/1991.
La rândul său, prin Decizia civilă nr. 144 din 18 februarie 2005, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, trimiţând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. III din Legea nr. 195/2004, deoarece acţiunea reclamanţilor nu aparţine materiei fondului funciar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze apelul este Curtea de Apel Piteşti, pentru considerentele ce urmează.
Instanţele au fost sesizate cu o cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a unui contract de vânzare-cumpărare privind o suprafaţă de circa 55 mp teren.
Este adevărat că litigiul are ca obiect material o suprafaţă de teren dar aceasta nu înseamnă că este un litigiu în materia fondului funciar. Pentru a fi caracterizată astfel, cererea de chemare în judecată trebuie să se întemeieze pe dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legile nr. 169/1997 şi 1/2000.
Or, în cauză, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ., atrăgând astfel competenţa generală de soluţionare a apelului, stabilită prin dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Aşa fiind, se stabileşte competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4445/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4447/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
