ICCJ. Decizia nr. 4461/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2000, reclamanții: R.I.C.T. și R.P. au chemat în judecată Primăria Municipiului București și SC T.A. SA București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtele să fie obligate să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 183 mp ce a fost situată în București, sau să li se acorde o suprafață de teren într-o zonă similară. în subsidiar, au solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii terenului și a construcției demolată abuziv.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorii lor, R.D. și R.I. au fost proprietarii unei suprafețe de teren de 183 mp și ai unei construcții situate în fosta stradă F. nr. 42, imobil ce a fost preluat în mod abuziv.
Construcția a fost demolată, iar terenul, parțial acoperit cu obiective de utilitate publică, iar pentru diferența de teren nu există o nouă declarație de utilitate publică, este liber și poate fi restituit.
Au mai arătat că sunt unicii moștenitori testamentari și legali ai autorilor lor.
în dovedirea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., reclamanții au solicitat, iar instanța de fond a admis proba cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară ce a fost efectuată de expertul inginer V.G. care a concluzionat că amplasamentul actual al terenului fostului imobil din București, str. F. nr. 2, în suprafață de 183 mp este identificat pe platoul situat la nord de B-dul O.G. și est de ieșirea din Pasajul Mărășești și este liber.
Prin sentința civilă nr. 1577 din 22 octombrie 2001 (ulterior rectificată prin încheierea din 20 decembrie 2002) Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtele Primăria Municipiului București și SC T.A. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 183 mp individualizat conform raportului de expertiză și schiței ce fac parte integrantă din hotărâre.
A mai obligat pe pârâte la 2 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat, în prezent acesta este liber și nu este inclus în planul urban de sistematizare, fiind îndeplinite cerințele art. 480 C. civ.
Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin decizia nr. 446 din 23 octombrie 2003, a respins ca nefondată excepția tardivității apelului și a respins ca nefondat apelul formulat de Primăria Municipiului București.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului București reprezentată de Primarul General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține că în mod greșit instanța de apel i-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât conform Legii nr. 215/2001 o atare calitate o are Municipiul București, prin Primarul General.
Mai susține că în mod greșit acțiunea reclamanților a fost admisă întrucât scopul exproprierii a fost realizat și în consecință, terenul nu trebuia restituită, iar recurenții-reclamanți trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Referitor la prima critică, aceasta nu poate fi primită.
într-adevăr, conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001, administrația publică a Municipiului București se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București ca autorități deliberative, precum și de către primarii sectoarelor și primarul general al Municipiului București ca autorități executive.
Rezultă așadar că Primarul General ca funcție executivă, reprezintă atât Municipiul București, cât și Primăria Municipiului București, în egală măsură.
De altfel, la data de 26 iunie 2000 când a fost introdusă cererea introductivă de instanță, calitatea procesuală de pârâtă a Primăriei Municipiului București era în concordanță deplină cu Legea nr. 69/1991 atunci în vigoare, Legea nr. 215/2001 invocată de recurentă intrând în vigoare în anul 2001, ulterior sesizării instanței. De altfel, recursul este declarat de către Primăria Municipiului București, reprezentată legal de primarul general, ceea ce atestă, odată în plus, caracterul nefondat al criticii formulate.
Susținerea conform căreia cauza dedusă judecății trebuia soluționată conform procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu poate fi primită.
în raport cu data introducerii acțiunii, 26 iunie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), instanța nu putea soluționa cauza decât în raport de temeiul juridic invocat (respectiv art. 480 C. civ.) pentru că, altfel, ar fi încălcat principiul neretroactivității legii, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
într-adevăr, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând însă alege calea prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.
Rezultă, așadar, că legiuitorul a lăsat la dispoziția persoanei îndreptățite dreptul de a alege calea acestei legi, caz în care poate renunța la judecată sau solicita suspendarea cauzei înregistrată anterior Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, instanța nu putea să determine judecarea litigiului în cadrul juridic prevăzut de legea specială (cum susține recurenta) în situația în care reclamanții au precizat că nu înțeleg să uzeze de prevederile legii noi.
Se constată, așadar, că pricina dedusă judecății a fost soluționată corect de instanță având în vedere prevederile art. 480 C. civ.
Nu poate fi primită nici susținerea conform căreia scopul exproprierii s-ar fi realizat, în condițiile în care, așa cum în mod just au reținut și instanțele, terenul este liber și nu este inclus în planul urban de sistematizare.
Drept urmare, pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4476/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4507/2005. Civil → |
|---|
