ICCJ. Decizia nr. 4506/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin încheierea din 21 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Alba-Iulia, în dosarul nr. 4812/2003, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de creditorul D.A., înaintată instanței de executorul judecătoresc B.T. și îndreptată împotriva debitoarei SC U.S.A. SA, în baza titlului executoriu actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 475/2001, privind plata a șase salarii medii nete aferente lunii mai 2002 și a cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de debitoare împotriva încheierii a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 278A din 25 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs debitoarea, susținând în esență că în cauză nu există un titlu executoriu valabil, deoarece Sindicatul Omega nu îi reprezintă pe salariații recurentei, că nu poate exista un titlu executoriu convențional și că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Recursul este nefondat.
In conformitate cu prevederile art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul executoriu în prezenta cauză îl constituie actul adițional la contractul colectiv de muncă, încheiat între debitoare și Sindicatul Omega, nr. 475 din 28 martie 2001, în al cărei articol 5 este menționată obligația debitoarei de a achita cele 6 salarii medii nete.
Prin art. 6 din același act adițional s-a prevăzut că prevederile art. 5 constituie titlu executoriu, fără a mai fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești, deci caracterul de titlu executoriu a fost conferit prin convenția părților, conform art. 969 C. civ., convenție legală, deoarece prin ea nu au fost înfrânte prevederi legale de ordine publică.
De altfel, actul adițional a fost investit cu formulă executorie, situație în care, în mod corect a fost încuviințată executarea silită.
în raport de aceste considerente devine inutilă analizarea celorlalte critici care sunt lipsite de relevanță.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 4737/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4571/2005. Civil → |
---|