ICCJ. Decizia nr. 4528/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4528
Dosar nr. 12263/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 aprilie 2003 N.B.A. şi B.E.L. au contestat dispoziţia nr. 178 din 26 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Roşia Montana, solicitând în contradictoriu cu acesta, admiterea cererii, în sensul acordării despăgubirilor, astfel cum s-a indicat în notificarea trimisă pârâtului.
Contestaţiei, pârâta Primăria comunei Roşia Montana i-a opus întâmpinare solicitând respingerea acesteia întrucât contestatorii nu au dovedit existenţa bunurilor pentru care se solicită despăgubiri în temeiul art. 6 al Legii nr. 10/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorii şi-au precizat petitul acţiunii în sensul ca instanţa, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: anularea dispoziţiei nr. 178 din 26 februarie 2003; constatarea preluării abuzive de către Statul Român a imobilului situat în Roşia Montana compus din instalaţia de şteampuri cu 12 săgeţi, distruse ca efect al naţionalizării, potrivit Legii nr. 119/1948; acordarea despăgubirilor în bani de aproximativ 2 kg aur a contravalorii instalaţiei de şteampuri, prin acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, care să acopere această valoare, acordarea folosului de care a beneficiat Statul din anul 1948 şi până în prezent cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defuncţilor N.I. şi M. care au avut în proprietate instalaţia de şteampuri cu 12 săgeţi Roşia Montana ce a fost preluată de Statul Român ca efect al Legii nr. 119/1948.
Prin sentinţa civilă nr. 323 din 4 iunie 2003, Tribunalul Alba a respins acţiunea, cu motivarea în esenţă că reclamanţii nu au dovedit că instalaţia de pe urma căreia solicită despăgubiri a fost deţinută în proprietate de aceştia şi anterior de autorii lor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii N.B.A. şi B.E.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi au susţinut că, încălcând legea, instanţa a apreciat greşit că nu pot beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întrucât nu au dovedit că sunt proprietarii instalaţiei de şteampuri.
Prin Decizia nr. 464/A din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţi, păstrând soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Decizia menţionată a făcut obiectul criticilor exercitate de reclamanţi pe cale extraordinară de atac a recursului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că este irelevantă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în sensul că aceste instalaţii nu mai există în materialitatea lor, că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra acestora, că eronat, cu încălcarea legii au fost interpretate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, HG nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, OUG nr. 175/2001, OUG nr. 109/2001 şi au fost analizate pe larg, potrivit interpretării recurenţilor, prevederile art. 6 din legea nr. 10/2001, art. 463, art. 465, art. 468 C. civ. cu referire la regimul juridic al bunurilor imobile prin natura lor, prin destinaţie.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
Prin notificarea adresată Prefectului Judeţului Alba, N.B.A. şi B.E.L. au solicitat despăgubiri în valoare de 2 kg. aur pentru instalaţia de şteampuri cu 12 săgeţi, proprietatea defunctului N.I., naţionalizate prin Legea nr. 119/1948, despăgubiri (contravaloarea folosului necuvenit) pentru 53 de ani în care aceasta nu a funcţionat.
Prin dispoziţia nr. 178 emisă la 26 februarie 2003 de Primăria comunei Roşia Montana, prin Primar a fost respinsă notificarea înregistrată în dosarul execuţional nr. 350 N/2001.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamanţii au formulat contestaţie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 10/2001 criticând nelegalitatea acesteia, solicitând anularea dispoziţiei şi acordarea despăgubirilor, astfel cum au fost precizate prin răspunsul la întâmpinare al Tribunalului Alba.
Este de observat că instanţele au apreciat corect situaţia de fapt, în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalaţiei de şteampuri ce a fost naţionalizată de către Statul Român.
Astfel la instanţa de fond nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor.
În apel, cale devolutivă de atac, contestatorii au prezentat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între V.I. pe de o parte şi N.A. şi soţia acestuia, N.V.( dosar 5840/2003 al Curţii de Apel Alba Iulia), prin care, aceştia din urmă au cumpărat în anul 1923 imobilul înscris în C.F. Roşia Montana nr.top.1146/1, 1147/2, imobil pe care se află 2 instalaţii cu şteampuri, fără însă a depune înscrisul de carte funciară din care să rezulte intabularea acestei instalaţii.
Deşi în apel au fost depuse extrase de carte funciară acestea privesc alte imobile, respectiv cel înscris în C.F. 589 şi C.F. 306, aşa încât, în mod corect instanţele au apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalaţiilor respective.
Nici motivul de recurs referitor la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001 nu poate subzista unei analize pertinente.
Aceasta, deoarece instalaţia de şteampuri ce a făcut obiectul naţionalizării în temeiul Legii nr. 119/1948 este un bun imobil prin destinaţie, astfel că, în mod corect au reţinut instanţele, regimul juridic al acordării despăgubirilor, este reglementat de art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Alin. (1) al acestui articol prevede că „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora".
Alin. (2) „Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse".
Susţinerile reclamanţilor în sensul că li se cuvin măsurile reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru instalaţiile de şteampuri întrucât acestea sunt imobile prin încorporare nu pot fi primite.
Codul civil, în dispoziţiile art. 462 clasifică bunurile imobile în trei categorii: terenuri imobile prin natura lor, prin destinaţie şi prin obiectul la care se aplică.
Deşi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fac referire la ce înţelege legiuitorul prin imobile, în sensul acestei legi de reparaţie, şi le descrie în alin. (1) ca fiind terenuri, cu sau fără construcţii, cu oricare din destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv şi bunurile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii" în alin. imediat următor (2), acesta stabileşte că măsurile reparatorii privesc utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau alte persoane juridice o dată cu imobilul, cu excepţia expres prevăzută „în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse".
În consecinţă, în interpretarea dată de legiuitor, măsurile reparatorii se acordă proprietarilor deposedaţi abuziv, numai dacă aceste utilaje, instalaţii, există în materialitatea lor.
În cazul concret dedus judecăţii nici această condiţie nu este îndeplinită.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, reclamanţii trebuiau să dovedească că aceste instalaţii există fizic, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, împrejurare de fapt nedovedită.
Criticile din recurs aduse instanţei de apel în sensul că nu a interpretat corect nici actele normative, respectiv HG nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, OUG nr. 175/2001, OUG nr. 109/2001 nu pot fi primite, întrucât instanţa nu a făcut referire la acestea, ci şi-a motivat soluţia de respingere în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra instalaţiilor de şteampuri şi nu pot beneficia de măsurile reparatorii întrucât nu au dovedit că acestea există în materialitatea lor, condiţie expres impusă de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.I., B.E.L. împotriva deciziei nr. 464/A din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4453/2005. Civil → |
|---|
