ICCJ. Decizia nr. 4610/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4610
Dosar nr. 12304/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 304/1980 s-a dispus exproprierea mai multor terenuri din municipiul Bacău în scopul construirii unor blocuri de locuinţe şi dotări comerciale, social-culturale şi tehnico-edilitare aferente.
La pct. 9 şi 37 din anexa la decret s-a prevăzut că fac obiectul exproprierii terenurile în suprafaţă de 490 mp de pe C. nr. 56 A şi în suprafaţă de 700 mp de pe C. nr. 109, proprietatea lui E.C.G.
Prin acţiunea civilă din 6 martie 2001 reclamanţii E.G.M., M.G.C. şi L.G.A., moştenitori ai defunctului expropriat E.C.G., au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al municipiului Bacău şi Primăria Bacău pentru a fi obligaţi să le retrocedeze terenurile expropriate de la autorul lor întrucât nu au fost utilizate potrivit scopului exproprierii.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 677 din 10 decembrie 2003, prin care a admis acţiunea în parte şi a dispus retrocedarea către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 606,55 mp (compus din două subsuprafeţe de 462,04 mp şi de 144,51 mp ) din terenul expropriat de 700 mp situat în C. nr. 109, identificat în schiţa anexă nr. 1 la raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat de expert M.M. aflat la dosarul de fond.
Cu privire la acest teren, tribunalul a constatat că, potrivit probelor administrate, din întregul teren expropriat de 700 mp numai suprafaţa de 93,45 mp a fost utilizată în scopul exproprierii, fiind afectată de lucrări tehnico-edilitare aparţinând domeniului public constând în trotuar asfaltat, alee şi spaţiu verde, diferenţa de 606,55 mp rămânând nefolosită.
În schimb, tribunalul a constatat pe baza aceluiaşi probatoriu că întreg terenul expropriat de 490 mp din C. nr. 56/A a fost utilizat potrivit cu scopul exproprierii, suprafaţa de 462 mp aflându-se în incinta Spitalului judeţean Bacău, fiind ocupată de sediul secţiei de pediatrie, alee asfaltată şi spaţiu verde, iar diferenţa de 28 mp, deşi excede perimetrului Spitalului judeţean Bacău, este afectată de un trotuar asfaltat şi spaţiu verde.
Prin apel reclamanţii au solicitat retrocedarea şi a unei părţi din terenul expropriat de 490 mp, compusă din suprafeţele de 28 mp din afara perimetrului Spitalului judeţean Bacău şi de 233 mp din incinta aceluiaşi spital, dar care excede porţiunii ocupate de clădirea spitalului, susţinând că acest teren este liber de orice construcţie, aşa cum rezultă din raportul de expertiză.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 207 din 3 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, instanţa de apel statuând contrar susţinerilor reclamanţilor că terenul pretins nu este retrocedabil întrucât, deşi nu este ocupat de construcţii, este destinat curţii spitalului şi unui trotuar, care sunt dotări şi lucrări tehnico-edilitare de utilitate publică, astfel că este utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat.
Reclamanţii au declarat recurs solicitând casarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii în sensul ca, pe lângă terenul de 606,55 mp, să le fie retrocedată şi suprafaţa de 268 mp din M. nr. 56 A.
Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că instanţele au stabilit în mod eronat că scopul exproprierii a fost realizat, deşi în realitate blocurile de locuit nu s-au mai construit, iar spitalul de pediatrie era deja construit din anii 1958–1960, astfel că pe terenul expropriat de 490 mp s-a construit fără nici o formalitate un nou spital pentru copii, care ocupă numai suprafaţa de 222 mp, diferenţa de 268 mp fiind liberă, noua instituţie spitalicească nefiind prevăzută în decretul de expropriere şi neputând fi inclusă în noţiunea de „dotări sociale".
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanţii critică modul în care a fost stabilită situaţia de fapt de către instanţele de judecată.
Astfel, concordanţa sau neconcordanţa dintre scopul enunţat în actul de expropriere şi modalitatea concretă de utilizare a fondului expropriat constituie o stare de fapt, a cărei stabilire decurge nemijlocit din interpretarea probelor administrate.
Or, în speţă, chiar dacă instanţele ar fi interpretat eronat probatoriul administrat, având drept consecinţă greşita reţinere a stării de fapt, aşa cum se susţine pe calea recursului, asemenea critică nu constituie motiv de recurs în reglementarea dată de art. 304 C. proc. civ., astfel că susţinerile reclamanţilor nu pot fi încadrate nici în cazurile expres invocate şi nici în celelalte cazuri de recurs.
Nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia un spital nu face parte din categoria dotărilor sociale, înseşi scopul şi utilitatea unei asemenea instituţii definindu-i caracterul social, fiind lipsit de relevanţă faptul că parte din terenul din perimetrul său nu este ocupat de construcţii propriu-zise, fiind însă strict necesar funcţionării normale a spitalului.
Pentru cele ce preced şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii E.G.M., M.G.C. şi L.G.A. împotriva deciziei civile nr. 207 din 2 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4576/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Civil → |
|---|
