ICCJ. Decizia nr. 453/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 453.
Dosar nr. 24457/1/2005
Nr. vechi 7994/200.
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţii B.D., B.G. şi G.A. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Rovinari, C.M.L.O. Tg. Jiu, sucursalele E.M.C. Rovinari şi Pinoasa, solicitând Tribunalului Gorj instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3136/2002 să dispună obligarea pârâtelor la restituire în natură a suprafeţei de 6,32 ha teren intravilan şi extravilan (5,10 ha situat pe raza fostului sat Rovinari, 1 ha în satul Timişani pct. „Valea Rosiei" şi 0,25 ha în punctul „Zieţi") teren expropriat din patrimoniul autorilor T. şi L.B. în perioada anilor 1955-1959, fără acordarea de despăgubiri.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001.
La termenul din 18 septembrie 2002, reclamanţii şi-au modificat obiectul acţiunii, solicitând în contradictoriu cu Prefectura judeţului Gorj, Primăria oraşului Rovinari, Primăria Fărcăşeşti, C.M.L.O. Tg. Jiu şi T. Rovinari pronunţarea unei hotărâri prin care „să fie obligat să emită o dispoziţie motivată cu privire la obiectul notificărilor adresate la data de 27 iulie 2001".
Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 164 din 9 iunie 2004, a respins acţiunea.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant potrivit deciziei civile nr. 762 din 9 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă în dosarul nr. 5985/Civ/2004.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut, în esenţă, cu motivarea că terenurile solicitate nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, fiind terenuri situate în cea mai mare parte în extravilan, iar pentru terenul intravilan în suprafaţă de 3000 mp nu mai este posibilă acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât acest teren este inclus în suprafaţa de 1,61 ha pentru care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 1/2000 (anexa 39 la Hotărârea nr. 3112/2002 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată).
S-a mai reţinut că terenurile expropriate de la autorul reclamanţilor se regăsesc în ipoteza prevăzută de art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs apelanţii reclamanţi G.A., B.D. şi B.G., criticând-o ca fiind nelegală cu motivarea că „în speţă, deşi nu s-au făcut cereri de restituire în temeiul Legii 10/2001 adresate deţinătorilor terenurilor (...) şi, deşi nu s-au formulat dosare de Lege 10 (...), instanţa a analizat acţiunea precizată exclusiv în raport de cerinţele Legii speciale nr. 10/2001".
Recurenţii susţin că, faţă de aprecierea instanţei de apel, în sensul „că ne aflăm în ipoteza prevăzută de Legea nr. 18/1991, competenţa materială în primă instanţă aparţine Judecătoriei Târgu Cărbuneşti şi nicidecum Tribunalului Gorj".
Recursul este nefondat.
Critica singulară formulată de recurenţi priveşte pretinsa calificare greşită a cererii de chemare în judecată.
Conform dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ. instanţele de judecată trebuie să interpreteze şi să califice cererea de chemare în judecată, potrivit cu scopul urmărit prin promovarea acţiunii fără, însă a încălca principiul disponibilităţii.
Prin cererea introductivă reclamanţii au solicitat „punerea în posesie a suprafeţei de 6,35 ha teren agricol intravilan şi extravilan...", cu menţiunea că toate demersurile pe care le-au făcut în conformitate cu Legea nr. 10/2001 au rămas fără rezultat.
La primul termen stabilit în primă instanţă, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul obligării pârâtelor chemate în judecată la emiterea unei dispoziţii motivate „cu privire la obiectul notificărilor adresate acestora la data de 27 iulie 2001".
Atât cererea introductivă, cât şi precizarea acţiunii au fost întemeiate, pe dispoziţii Legii nr. 10/2001 şi au fost justificate de refuzul pârâtelor de a răspunde la notificările depuse, de asemenea, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificări anexate cererii introductive (filele 9 şi 10 dosar tribunal).
În acest context, calificarea cererii de chemare în judecată corespunde atât temeiul de drept expres indicat de reclamanţi (Legea nr. 10/2001) cât şi pretenţiilor concrete deduse judecăţii, justificate de faptul că pârâtele nu au răspuns notificărilor depuse în temeiul acestei legi speciale de reparaţie.
În interpretarea şi aplicarea corectă a art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanţele anterioare au stabilit că terenurile solicitate nu fac obiectul de reglementare al acestei legi, iar încercarea reclamanţilor de a modifica temeiul cererii de chemare în judecată cu ocazia exercitării căilor de atac, contravine dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele precizate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii G.A., B.D. şi B.G. împotriva deciziei nr. 762 din 9 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4351/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
