ICCJ. Decizia nr. 4575/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4575
Dosar nr. 10079/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 septembrie 2003, Biroul Notarului Public M.G.O. şi A.A.J. a cerut Biroului de C.F. al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti.
Prin încheierea nr. 15026 din 30 septembrie 2003 a judecătorului de C.F., în baza dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 50 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 7/1996, cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia nr. 228/A din 9 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de petenţii M.C. şi A.A.J., cu motivarea că există neclarităţi şi inadvertenţe ale titlului ce se pretinde a atesta dreptul de proprietate imobiliară invocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii, invocând temeiurile din art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi antamând aspecte de fond, de natura celor examinate în apel.
Recursul se priveşte ca fondat, în limitele şi pentru considerentele ce succed, referitoare la competenţa în căile de atac.
Potrivit art. 50-51 din Legea nr. 7/1996, în formularea anterioară modificării acesteia, prin OUG nr. 41/2004 aprobată prin Legea nr. 419/2004, dacă judecătorul respinge cererea de înscriere în C.F., întrucât nu întruneşte condiţiile legale, pronunţă o încheiere motivată, care se comunică celui ce a cerut înscrierea, precum şi celorlalte persoane interesate (art. 52–1).
Din textul indicat şi din reglementarea sumară a procedurii înscrierii şi rectificării în C.F., prin art. 50–53 din Legea nr. 7/1996, rezultă neechivoc natura necontencioasă a acestei proceduri speciale, căreia i se aplică dispoziţiile de drept comun în materie, prevăzute de art. 331–339 C. proc. civ. (Cartea a III–a „Dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase").
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal,…., textul fiind aplicabil tuturor încheierilor de procedură necontencioasă, pronunţate de judecător.
Într-o atare situaţie, competenţa judecării apelului este cârmuită de norma specială din procedura necontencioasă şi nu de norma de drept comun din art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003.
Drept consecinţă, Decizia curţii de apel este pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că va fi casată, iar, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., cauza va fi trimisă Tribunalului Bucureşti, pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenţii A.A.J. şi M.C. împotriva deciziei civile nr. 228/A din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4587/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4558/2005. Civil → |
|---|
