ICCJ. Decizia nr. 4558/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4558
Dosar nr. 7374/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 8 noiembrie 2001, T.C. a cerut SC E.T. SA în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru terenul în suprafaţă totală de 1,38 ha, situat în comuna Turceni, judeţul Gorj.
Prin Decizia nr. 679 din 22 august 2002, SC T. SE Turceni, a admis cererea privind acordarea despăgubirilor cu menţiunea că evaluarea terenului va avea loc în momentul apariţiei Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
La 24 mai 2002, persoana îndreptăţită, T.C., a contestat această decizie solicitând instanţei în contradictoriu cu SC T. SA, SE Turceni, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti aferente preţului de circulaţie al terenului.
Investită iniţial cu soluţionarea acestui litigiu, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 5692 din 7 iunie 2002, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, în considerarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 1 din 20 ianuarie 2003, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis contestaţia şi a modificat Decizia atacată, stabilind că reclamantului contestator i se cuvin despăgubiri în sumă de 778.506.000 lei, pentru suprafaţa de 1,38 ha, în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta deţine suprafaţa de teren în litigiu, care a fost proprietatea contestatorului fiind preluată abuziv de stat, pe care se află amplasat un depozit de zgură şi cenuşă.
Cum terenul nu poate fi restituit în natură, s-a stabilit obligaţia pârâtei de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, în raport cu valoarea de circulaţie a terenului, astfel cum a fost calculată prin expertiza efectuată în cauză, respectiv 778.596.000 lei.
Apelul pârâtei a fost admis prin Decizia nr. 130 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, care, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a stabilit valoarea de circulaţie a terenului, la 778.506.000 lei, faţă de care unitatea deţinătoare va calcula despăgubirile în echivalent.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa a încălcat prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001, întrucât procedura de calcul a despăgubirilor urmează a fi stabilită prin norme metodologice, ce urmează a fi ulterior elaborate.
S-a mai reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 31–36 din lege, instanţa trebuia să stabilească doar valoarea de circulaţie a terenului, în funcţie de care, ulterior, se vor calcula despăgubirile.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC E.T. SA susţinând în esenţă că prin stabilirea valorii de circulaţie a terenului instanţa face o trimitere certă la cuantumul despăgubirilor ce vor fi ulterior calculate, încălcând astfel dispoziţiile art. 40 din lege, potrivit căruia modalităţile, cuantumul şi procedurile de stabilire a despăgubirilor se vor reglementa prin lege specială.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Şi în ipotezele prevăzute de art. 36 din acelaşi act normativ, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare.
Potrivit art. 4 al textului, în cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau dispoziţia va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
Cum unitatea deţinătoare, prin Decizia atacată, nu s-a conformat acestor obligaţii legale, în mod corect instanţa a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului în raport cu care, ulterior, se vor acorda despăgubirile.
De altfel, dispoziţiile art. 38–40 din lege nu înlătură obligaţiile la care s-a făcut referire mai sus stabilite în sarcina unităţii deţinătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor băneşti, aparţine unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor şi a ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E.T. SA împotriva deciziei civile nr. 130 din 6 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta la 465.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul T.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4549/2005. Civil → |
|---|
