ICCJ. Decizia nr. 4582/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4582
Dosar nr. 28733/1/2005
(nr. vechi 12271/2005)
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 54 F din 17 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Bucu şi Ministerul Finanţelor Publice, s-a anulat dispoziţia nr. 591 din 17 mai 2004 emisă de pârâtul Consiliul Local Bucu şi s-a constatat că recurentul este îndreptăţit să primească măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că nu mai este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 1750 mp situată în intravilanul comunei Bucu, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat rol D.G.F.P. Ialomiţa, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru faptul că reclamantul nu a făcut dovada circulaţiei juridice a imobilului din 1935 şi până la apariţia legilor de preluare a terenului la stat, fiind greşită reţinerea instanţei că actul de expropriere este suficient pentru a face dovada proprietăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Ialomiţa, cu motivarea că actul de expropriere a terenului face dovada proprietăţii şi a deposedării abuzive a autorului reclamantului.
Împotriva acestei decizii, pârâta D.G.F.P. Ialomiţa, a declarat recurs, criticând soluţia pronunţată de curtea de apel, ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, a reiterat faptul că reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii cât şi a exproprierii abuzive a imobilului în litigiu.
Recursul nu este întemeiat.
Din hotărârea nr. 478 din 2 iulie 1946 a Comisiei pentru îndrumarea aplicării reformei agrare în judeţul Ialomiţa (fila 27 dosar fond) rezultă că s-a expropriat de la autorul N.T. suprafaţa de 1254 teren arabil şi de baltă situat pe raza comunei Ograda, precum şi suprafaţa de aproximativ 10 ha ca fiind peste cota legală de 50 ha.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 1750 mp teren situat în intravilanul comunei Bucu, a fost trecută în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 83/1949.
Proprietatea în litigiu a fost dobândită de antecesorul reclamantului, prin act de vânzare-cumpărare proces–verbal de autentificare nr. 371 din 30 martie 1935 al Judecătoriei Rurale Ţăndărei-Ialomiţa. Act de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. 3694 din 18 aprilie 1935.
Pe de altă parte, potrivit art. 221 alin. (1) din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, în absenţa oricăror probe contrare, existenţa şi după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi una recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În absenţa oricăror probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autorităţi este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Aşadar, în raport de înscrisurile menţionate şi de faptul că măsura exproprierii a operat faţă de antecesorul reclamantului-intimat, rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamantul şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Ialomiţa în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1331 A din 19 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4572/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4619/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
