ICCJ. Decizia nr. 4619/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4619
Dosar nr. 10151/2/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 81 din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de D.I. în contradictoriu cu S.N.P. P. SA împotriva deciziei nr. 149 din 2 iulie 2004 emisă de intimată, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri băneşti pentru terenurile în suprafaţă de 2500 mp situat în comuna Cocu, sat Richitele judeţul Argeş, ocupat de sonda nr. 23 şi un alt teren în suprafaţă de 2700 mp ocupat de sondele nr. 1431, 3117 şi 3044 (câte 900 mp).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în raport de care nu sunt aplicabile prevederile acestei legi pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar.
S-a avut în vedere şi că înscrisurile depuse de contestator, în raport de care a solicitat despăgubiri de la intimată nu confirmă susţinerile acestuia, în sensul că terenurile în litigiu ar fi evidenţiate în patrimoniul S.N.P. P. SA. Date fiind aceste contradicţii, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor în litigiu, însă proba nu s-a putut administra din vina contestatorului, care a fost decăzut din probă, pentru neplata onorariului.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1482 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că din compararea conţinutului notificării cu adeverinţele emise de Primăria comunei Cocu a rezultat că elementele de identificare ale terenurilor sunt diferite de cele depuse de contestator şi că sunt incidente în speţă prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, D.I. a declarat recursul de faţă, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că şi în situaţia în care expertiza nu a mai fost efectuată la instanţa de fond, în virtutea rolului activ trebuia să se dispună efectuarea expertizei, pentru a se stabili cu certitudine situaţia juridică a terenurilor revendicare.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Din actele dosarului rezultă că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 170 C. proc. civ., potrivit căruia neîndeplinirea obligaţiei de plată a onorariului pentru expertiză într-un termen maxim de 15 zile atrage decăderea, pentru acea instanţă, din dovada încuviinţată.
Textul instituie sancţiunea decăderii din probă pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a cheltuielilor necesare într-un anumit termen. În cauză, proba a fost încuviinţată la 17 decembrie 2004, iar măsura decăderii din probă a fost luată la 21 ianuarie 2005, termen la care pricina a fost judecată în fond. Rezultă, în raport de cele arătate, că termenul la care s-a făcut referire a fost respectat, astfel că soluţia adoptată este în afara criticii.
În plus, se constată că în cauză s-a făcut şi o judicioasă aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul căreia nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, contestatorul a susţinut de la început, chiar în cuprinsul contestaţiei că terenurile pentru care solicită despăgubiri în suprafeţe de 2500 şi 2700 mp, sunt cuprinse în titlul de proprietate nr. 112565 emis la 23 august 2001 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor judeţul Argeş.
Prin urmare, regimul juridic al acestor terenuri a intrat sub incidenţa Legii nr. 18/1991, situaţie în care nu mai sunt aplicabile prevederile legii speciale nr. 10/2001.
De aceea recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, fiind legală şi temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva deciziei nr. 1482 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4582/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4623/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
