ICCJ. Decizia nr. 4572/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4572
Dosar nr. 10251/1/2005
nr. vechi 2467/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, C.I.M., C.I.I., C.I.G., C.I.M. şi C.I.Ş., în calitate de moştenitori ai defunctului I.C., au solicitat Primăriei municipiului Mangalia restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 503 mp sau contravaloarea lui în cuantum de 100.600 dolari S.U.A.
Primarul municipiului Mangalia a emis dispoziţia nr. 116 din 5 februarie 2004, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că solicitanţii nu au calitate de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
C.I.Ş. s-a adresat justiţiei în temeiul prevederilor art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, cerând anularea dispoziţiei şi restituirea terenului, scop în care a susţinut că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, care a fost expropriat prin Decretul nr. 449/1983.
Contestaţia astfel formulată a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, iar apelul declarat de C.I.Ş. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 15/C din 12 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Amândouă instanţele au reţinut că la dosarul cauzei nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, fiind lipsite de forţă probantă înscrisurile care atestă că în perioada 1942-1975 I.V.C. a figurat ca proprietar în evidenţele fiscale şi că terenul a fost expropriat pe numele moştenitorilor defunctului I.V.C. prin Decretul nr. 449/1983, din moment ce în perioada 1980-1983 terenul nu a mai figurat în registrul fiscal şi nu există proces verbal de preluare a bunului expropriat.
C.I.Ş. a declarat recurs susţinând că instanţele au încălcat legea când au statuat că nu s-a făcut dovada dreptului pretins.
Recursul este întemeiat.
Instanţele au rezolvat greşit pricina pe cale de excepţie constând în lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate pretins.
În înţelesul noţiunii de „acte doveditoare ale dreptului de proprietate", art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluţionării prezentei cauze în primă instanţă şi în apel, nu are în vedere doar înscrisurile constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, ci şi orice alte înscrisuri care întregesc sau suplinesc înscrisurile originare, cum ar fi, aşa cum este cazul în speţă, menţiunile din listele anexe la actul de expropriere sau orice act emanând de la o autoritate din perioada preluării abuzive a imobilului, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective (de exemplu, extrasele de pe registrul agricol).
De altfel, prezumţia relativă de proprietate descrisă a fost expres legiferată ulterior prin art. 221 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Titlul I art. I pct. 52 din Legea nr. 247/2005.
În raport cu normele legale enunţate, în lipsa unor probe contrare, înscrisurile aflate la dosarul cauzei prezumă calitatea contestatorilor de proprietari ai imobilului la data exproprierii acestuia, astfel că, soluţiile date cauzei sub acest aspect sunt esenţial nelegale în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce impune admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi judecarea pricinii în fond, scop în care cauza va fi trimisă tribunalului în primă instanţă competent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul C.I.Ş. împotriva deciziei civile nr. 15/C din 12 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 757 din 17 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4664/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4582/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
