ICCJ. Decizia nr. 4606/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4606
Dosar nr. 1284/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 martie 2000, L.V.V.E. a chemat în judecată Municipiul Bucureşti, prin Primarul general şi pe P.M., cerând a fi constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 noiembrie 1997 privind imobilul compus din construcţii şi 324,95 mp teren, situat în Municipiul Bucureşti, şi preluat de stat în baza art. 56 din Legea nr. 4/1973. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor să-i restituie, în deplină proprietate şi posesie, imobilul menţionat.
P.M. a chemat în garanţie pe SCAVL Berceni şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru ca, în caz de evicţiune, să fie obligaţi să-i restituie preţul actualizat al imobilului în litigiu.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 613 din 19 septembrie 2001, a admis acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie, aşa cum au fost formulate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, a admis apelul pârâtei P.M. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a luat act de renunţarea la judecată, de către reclamantă, cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului în litigiu. A menţinut dispoziţia apelată referitor la revendicarea terenului şi a respins, ca nefondat, apelul chematei în garanţie SCAVL Berceni, cu motivarea că vânzătorul nu are un titlu valabil şi că titlul reclamantei este preferabil celui al cumpărătorului.
Referitor la renunţarea la judecată s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., iar păstrarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în garanţie a fost întemeiată pe răspunderea vânzătorului pentru evicţiune silită.
Împotriva deciziei din apel, reclamanta şi pârâta P.M. au declarat recurs bazat pe motive de nelegalitate a soluţiei atacate. Reclamanta, criticând şi încheierile de şedinţă din 20 ianuarie şi 30 ianuarie 2003, a cerut refacerea calculului cheltuielilor de judecată. Pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la revendicarea terenului arătând că titlul cumpărătorului este valabil, iar titlul său, ca subdobânditor, nefiind invalidat, îşi produce efectul translativ de proprietate.
Recursul pârâtei este întemeiat.
Înstrăinarea bunului s-a efectuat în temeiul Legii nr. 112/1995 şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998.
Întrucât reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind nulitatea actului de înstrăinare, fiind, ca atare, prezumată legalitatea acestuia, sunt aplicabile dispoziţiile pct. 46.3 din Normele aprobate prin HG nr. 498/2003, în temeiul cărora actul are beneficiul deplin al protecţiei Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, în sensul că-i sunt recunoscute şi conservate efectele sale juridice (translative de proprietate).
Aşa fiind, soluţia admiterii capătului de cerere privind revendicarea imobilului în litigiu se constată a fi nelegală, considerent pentru care, prin admiterea recursului pârâtei, urmează a fi reformată şi respinsă pretenţia de restituire a bunului. Corelativ, rămâne nefondat recursul reclamantei, ceea ce impune a fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta P.M. împotriva deciziei nr. 401 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă.
Casează parţial Decizia recurată şi în întregime sentinţa civilă nr. 613 din 19 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V –a civilă şi de contencios administrativ şi rejudecând respinge acţiunea în revendicare, cererea de chemare în garanţie şi cererea de cheltuieli de judecată.
Menţine dispoziţiile din apel privind renunţarea la judecata capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi plata cheltuielilor de judecată.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.V.V.E. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4601/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4585/2005. Civil. Recuzare. Recurs → |
|---|
