ICCJ. Decizia nr. 4601/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4601
Dosar nr. 3060/2005
Şedinţa de la 31 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Creditoarea SC K.H.D.I.E. SRL a solicitat investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale nr. 222 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3353 din 16 decembrie 2004 a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cererii, aplicând dispoziţiile art. 367 coroborat cu art. 342 C. proc. civ.
Judecătoria Sibiu, prin încheierea nr. 9514 din 28 decembrie 2004 a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de investire reţinând că în raza teritorială a acesteia se află sediul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, competentă să soluţioneze litigiul.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a cererii, apreciind dispoziţiile art. 3671 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Curtea stabileşte în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa soluţionării cererii pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3671 C. proc. civ., la cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se investeşte cu formulă executori.
(1) Încheierea de investire se dă de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor.
Art. 342 C. proc. civ. dispune că pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Din coroborarea art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. cu art. 1 pct. 1 din acelaşi cod rezultă că procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de sub 1 miliard de lei se judecă de judecătorie.
Cum în speţă valoarea obiectului pricinii este mai mică de 1 miliard de lei, competenţa materială de soluţionare a cauzei în fond, în primă instanţă revine judecătoriei.
In Cartea a IV-a despre arbitraj, Capitolul 9 Executarea hotărârii arbitrale nu sunt cuprinse normele speciale referitoare la competenţa teritorială.
Art. 368 prevede că hotărârea arbitrală investită cu formuaă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.
Instanţa de executare este potrivit art. 3733 alin. (2) C. proc. civ. judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În speţă, la cererea creditoarei, executarea urmează să se efectueze în circumscripţia Judecătoriei Sibiu, unde îşi are sediul debitoarea SC C. SA.
Ca atare, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de investire cu formula executorie revine Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea SC K.H.D.I.E. SRL, în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4640/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4606/2005. Civil → |
|---|
