ICCJ. Decizia nr. 4625/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4625
Dosar nr. 1597/200.
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin notificarea nr. 134/N/2001, R.M.A. a cerut Primăriei Municipiului Hunedoara să îi atribuie în posesie suprafaţa de 1017 mp teren situat în municipiul Hunedoara, sau, în subsidiar, să îi acorde măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti în valoare de 719.956.327 lei iar pentru suprafaţa de 50 mp ocupată cu construcţii, situată la aceeaşi adresă, suma de 35.396.088, ambele sume actualizate cu coeficientul de inflaţie, invocând incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 613 din 25 aprilie 2002 Primarul Municipiului Hunedoara a respins cererea petentei ca inadmisibilă, motivat de faptul că regimul juridic al terenurilor pentru care a transmis notificarea este reglementat de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, caz în care, în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acestea nu pot face obiectul măsurilor de restituire, în natură sau în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2002 reclamanta R.M.A. a cerut anularea dispoziţiei menţionate şi obligarea pârâtei Primăria Municipiului Hunedoara să îi restituie în natură terenul în suprafaţă de 1017 mp (pentru care i-a fost emis şi Ordinul nr. 172 din 5 octombrie 1995 al Prefectului Hunedoara, în procedura Legii nr. 18/1991) sau să îi plătească despăgubirile băneşti indicate în notificare, inclusiv pentru suprafaţa de 50 mp ocupată de construcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1397 din 19 septembrie 2002 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut că pentru suprafaţa de 1017 mp s-a emis, în procedura Legii nr. 18/1991, Ordinul nr. 172/1995 al Prefectului Judeţului Hunedoara caz în care nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Referitor la suprafaţa de 50 mp teren aferentă construcţiilor înstrăinate de autorul reclamantei şi care a fost atribuită în proprietate proprietarului construcţiilor, în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, prima instanţă reţine că reclamanta trebuia să adreseze notificarea, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, Prefecturii judeţului Hunedoara, competentă să dispună asupra acordării de despăgubiri băneşti în astfel de situaţii.
Prin Decizia civilă nr. 118/A din 12 februarie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.M.A. împotriva sentinţei menţionate pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept reţinute şi de prima instanţă.
Prin aceeaşi decizie apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 400.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidenţa art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta susţine că atâta timp cât i-a fost respinsă plângerea prin care a solicitat punerea în posesie a suprafeţei de 1017 mp (sentinţa civilă nr. 2118/2002 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă şi irevocabilă) este îndreptăţită să solicite măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001, cu menţiunea că s-a conformat dispoziţiei art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Totodată recurenta susţine că intimata nu şi-a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată de instanţa de fond.
Analizând recursul în raport de limitele investirii (criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că nu este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub prevederile acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în speţă, în mod necontestat, pentru suprafaţa de 1017 mp teren în litigiu reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, sens în care i-a fost emis Ordinul nr. 172 din 10 octombrie 1995 de Prefectul judeţului Hunedoara.
Aspectele privind punerea efectivă în posesie cu suprafaţa de teren menţionată se analizează tot în procedurile legale instituite prin Legea nr. 18/1991 şi nu în procedura Legii nr. 10/2001, cum greşit susţine recurenta.
Totodată, cum intimatul a făcut dovada avansării sumei de 400.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând c/val. combustibilului achiziţionat în vederea deplasării consilierului juridic (fila 15 dosar apel) la proces, în mod just, instanţa de apel a obligat apelanta, la plata acestor cheltuieli.
Aşa fiind, cum instanţele de fond au pronunţat hotărârile criticate cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
Faţă de cererea intimatei, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată să-i plătească suma de 2.225.000 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R.M.A. împotriva deciziei nr. 118/A din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei Primăria Municipiului Hunedoara cheltuieli de judecată în suma de 2.225.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4653/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4634/2005. Civil → |
|---|
