ICCJ. Decizia nr. 4742/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4742
Dosar nr. 20395/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1560 din 2 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a fost admisă cererea reclamanţilor, A.I.A.E., N.M. şi D.M. (fost C.M.) împotriva Municipiului Bucureşti prin primar general dispunându-se obligarea pârâtului de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren de 97 mp din Bucureşti, rămasă nerestituită prin sentinţa civilă nr. 10.489 din 25 noiembrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1. De observat că acţiunea iniţială a fost formulată de C.V., care a decedat pe parcursul procesului la data de 3 noiembrie 2003 şi M.M. decedată la 28 decembrie 2000, procesul fiind continuat de moştenitorii lor N.M. şi A.I.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că prin sentinţa menţionată s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Bucureşti, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 196 mp, ce a fost cerut de reclamanţi.
Ulterior, s-a constatat că terenul aferent construcţiei şi care a aparţinut autorilor reclamanţilor este mai mare, având o suprafaţă efectiv de 293 mp şi în acte de 300 mp. De aceea s-a dispus în completare obligarea pârâtului şi la restituirea diferenţei de 97 mp teren.
Apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 373 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
S-a avut în vedere, în esenţă, că acţiunea în revendicare a fost admisă prin hotărârea invocată din anul 1996 şi că apoi prin expertiza tehnică efectuată sa constatat că o porţiune de teren nu a fost restituită. Cum aceasta apare trecută în actele de dobândire a terenului ale autorului intimaţilor, acte autentice şi transcrise, iar graniţele nu au fost modificate, s-a considerat că în mod temeinic s-a admis acţiunea.
Împotriva acestei decizii, Municipiul Bucureşti, reprezentat legal prin Primarul general a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea hotărârii şi pe fond respingerea acţiunii în revendicare, întrucât în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, lege specială, instanţele nu mai sunt competente să soluţioneze o astfel de cerere, fiind de urmat o procedură administrativă de restituire.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează:
Este exact că Legea nr. 10/2001 are aplicabilitate generală în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, pentru că art. 2 din lege acoperă sfera tuturor modalităţilor de deposedare abuzivă a proprietarilor.
De aceea, odată cu intrarea în vigoare a legii, pentru toate imobilele care intră sub incidenţa acestei legi, persoanele îndreptăţite pot obţine măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condiţiile legii speciale. Aceasta înseamnă că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare a imobilelor preluate abuziv formulată în condiţiile dreptului comun nu mai este admisibilă.
Numai că în speţă, a fost soluţionată acţiunea în revendicare, formulată cu evidenţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind admisă acţiunea astfel cum a fost timbrată, prin sentinţa la care se face referire şi în motivele de recurs. Cu ocazia acestei judecăţi au fost stabilite o serie de elemente care au condus la admiterea acţiunii cum ar fi titlul cu proprietatea al autorului reclamanţilor, condiţiile de preluare ale bunului, calitatea de moştenitori legali a reclamanţilor.
Prin urmare, acţiunea în revendicare a fot soluţionată irevocabil, astfel că nu se impunea efectuarea unei noi cereri în temeiul legii speciale, şi aceasta pentru că acţiunea de faţă nu face decât să întregească prima solicitare, altfel spus practic să se rectifice întinderea terenului cu privire la care s-a admis acţiunea în revendicare.
Aşa fiind, rezultă că este corectă soluţia adoptată de instanţe de admitere a acţiunii completatoare astfel că recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 373/A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4746/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Civil → |
|---|
