ICCJ. Decizia nr. 4788/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4788
Dosar nr. 7981/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 august 2002, P.S.B. şi F.O.V., ultimul decedat în cursul judecăţii şi succedat în drepturi de P.S.F., au chemat în judecată Municipiul Bucureşti, SC H.N. SA Bucureşti, U.S. şi Primăria Municipiului Bucureşti pentru a fi constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4012/20978 din 3 aprilie 1997 privind apartamentul nr. 7 aflat la parterul imobilului din Bucureşti. Totodată a cerut restituirea acestui bun.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin sentinţa nr. 576 din 20 iunie 2003, a respins, ca nefondat, recursul reclamanţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia nr. 538 din 17 noiembrie 2003, a admis apelul reclamanţilor şi, schimbând în parte sentinţa, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, cu motivarea că în raport de sentinţa civilă nr. 11169 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, în cauză există autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii. Respectiv, condiţia de triplă identitate cerută de art. 1201 C. civ., nu ar fi întrunită, de vreme ce acţiunea de faţă a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar acţiunea în revendicare soluţionată prin sentinţa civilă nr. 11169/2001 a avut ca temei juridic dreptul comun, adică o cauză juridică diferită. Nu mai puţin, instanţele de fond au refuzat compararea titlurilor şi, respingând acţiunea au violat prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Motivele de recurs sunt nefondate.
Puterea lucrului judecat este reglementată prin art. 1201 C. civ. ca o prezumţie legală irefragabilă, iar prin art. 166 C. proc. civ. ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, ceea ce face inadmisibilă o a doua acţiune identică, prin obiect, părţi şi cauză, unei prime acţiuni rezolvată definitiv şi irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească. Această soluţie este consacrată, cu valoare de principiu, şi în dreptul comunitar. După cum, compararea titlurilor de proprietate, fiind un mijloc de probaţiune, nu înlătură identitatea în cauză a celor două acţiuni aflate în raport de autoritate de lucru judecat.
În speţă, instanţa de apel, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. şi 166 C. proc. civ., a apreciat legal şi temeinic că acţiunea de faţă, identică prin obiect, părţi şi cauză acţiunii civile soluţionată, definitiv şi irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 1169 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 este inadmisibilă.
Aşa fiind şi întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.S.B. şi P.O.P. împotriva deciziei nr. 538 A din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4829/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4746/2005. Civil → |
|---|
