ICCJ. Decizia nr. 4754/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4754
Dosar nr. 21255/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2346 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Vişeu de Sus a fost admisă acţiunea formulată de C.G. împotriva părţilor G.V. senior, G.V. junior şi C.I., constatându-se că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin prescripţie achizitivă, asupra terenului în suprafaţă de 621 mp situat în Vişeu de Sus cartier „Rădeasa" înscris în C.F. 806 nr.top.1258/b/2/1. S-a dispus apoi rectificarea încheierii nr. 46/1965 de C.F. şi înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat pe numele reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada cu probele administrate că a dobândit terenul în litigiu prin moştenire legală, de la părinţi şi că a folosit acest teren înainte de anul 1970 şi în prezent, ridicând o casă şi anexe gospodăreşti, astfel că sunt realizate cerinţele art. 1846 C. civ. Din eroare, prin încheierea nr. 45/1965 a fost înscris dreptul de proprietate al pârâţilor asupra întregii suprafeţe de teren de 1 ha 453 mp.
Probele cu martori şi schiţele de dezmembrare a terenului fac dovadă deplină că terenul în litigiu nu se suprapune cu terenul asupra căruia îşi exercită folosinţa familia G.
Apelul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 2045 din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj prin care a fost schimbată soluţia în sensul respingerii acţiunii.
În această fază a procesului a fost efectuată o expertiză tehnică, pentru că sentinţa s-a întemeiat pe declaraţiile a doi martori, astfel că în raport de concluziile raportului efectuat de ing. K.T. s-a constatat că terenul deţinut de reclamant nu are nici o legătură cu imobilul proprietatea pârâţilor, ele situându-se de o parte şi de alta a căii ferate. Această configuraţie a terenurilor a fost constatată la faţa locului, fiind urmarea unei dezmembrări ce a avut loc în anul 1994, în baza sentinţei civile nr. 1439 din 10 mai 1994 a Judecătoriei Vişeu de Sus. S-a apreciat că este necesară o reevaluare a terenului iniţial de sub top. 1258, precum şi eventuale rectificări de suprafeţe, ţinându-se cont de succesiunea în timp a situaţiei juridice a terenurilor, ceea ce este de natură a face necesară promovarea unei acţiuni mai complexe. De aceea, avându-se în vedere că în apel nu poate fi schimbată calitatea părţilor, obiectul cererii şi că nu se pot face cereri noi, acţiunea în constatare a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recursul de faţă, susţinând că hotărârea dată în apel nu este motivată în fapt şi în drept, motiv de recurs cuprins în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi că soluţia adoptată este lipsită de temei legal, făcându-se o aplicare greşită a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 şi Legii nr. 7/1996.
Recursul este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează.
În primul rând se constată că primul motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât Decizia recurată cuprinde considerentele de fapt şi de drept în raport de care a fost adoptată soluţia.
De altfel, şi în dezvoltarea celui de al doilea motiv de recurs sunt redate pasaje din considerentele hotărârii, ceea ce confirmă în plus că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este de primit pentru că acţiunea cu care instanţa a fost investită nu s-a întemeiat pe dispoziţiile legilor speciale menţionate în recurs, ci pe prevederile Codului civil, solicitându-se să se constate dreptul de proprietate asupra unui imobil, moştenit ca urmare a folosirii lui „neconturbat", public şi sub nume de proprietar, dinainte de 1970.
Ori, acţiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu putea fi admisă atât în varianta anterioară dezmembrării, când în adevăr terenul aflat în posesia reclamantului era inclus în terenul proprietarilor G.V. şi V.G., cât şi după dezmembrare. În această din urmă situaţie, terenurile sunt amplasate de o parte şi de alta a căii ferate, fără nici o legătură între ele, astfel că apare fără justificare chemarea pârâţilor în proces.
De aceea recursul de faţă urmează a fi admis, fiind legală şi temeinică Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 2045/A din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4760/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4744/2005. Civil → |
|---|
