ICCJ. Decizia nr. 4760/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4760

Dosar nr. 21476/200.

Şedinţa publică din 2 iunie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 204 din 12 martie 2004, a admis în parte contestaţia formulată şi precizată de contestatorii T.H. şi T.M., prin mandatar P.G.O., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Braşov şi drept consecinţă:

- a anulat Decizia nr. 185 emisă la 2 iunie 2003 de către intimată;

- a obligat-o pe intimată să emită o nouă decizie, potrivit Legii nr. 10/2001, prin care să propună contestatoarei o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti a imobilului din Braşov, înscris în C.F. nr. 29953, sub nr.top.1018/1/1/2, 1082/1/2, 1083/1/2, 1084/1/2, 1085/1/2, 1086/1/2, 1087/1/2, 1088/2/1/2, 1089/1/2, 1088/1/2, 1090/1/2, 1091/1/1/2, 1092/1/2, 1093/1/2, 1094/1/2, 1095/1/1/2, 1096/1/1/2, 1096/2/1/2, 1097/1/2/XXIX compus din 3 camere şi dependinţe cu o cotă de 11/338 parte din părţile de uz comun;

- a respins restul pretenţiilor şi cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a reţinut că:

- în anul 1974 contestatorii şi-au intabulat în Cartea Funciară dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menţionat, construit de OCLPP în baza unui contract încheiat la 17 iunie 1972;

- prin Decizia nr. 33 din 20 ianuarie 1986, fostul Birou Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Braşov a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului, conform art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974, cu plata unei despăgubiri de 70.720 lei;

- la 7 august 2001, contestatorii au notificat Primăriei Municipiului Braşov cererea de restituire a imobilului, conform procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001;

- notificarea a fost trimisă intimatei care, prin Decizia atacată, a respins cererea de restituire, cu motivarea că potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluarea imobilului nu a fost abuzivă;

- actul normativ menţionat este contrar art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevede că toate modalităţile de preluare a imobilelor în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 sunt abuzive;

- textul legal sus-citat are forţă juridică superioară HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001;

- imobilul în discuţie nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat chiriaşilor U.O. şi U.R. prin contractul nr. 20954 din 5 decembrie 1996, încheiat conform Legii nr. 112/1995;

- pe cale de consecinţă, contestatorii sunt îndreptăţiţi, în temeiul art. 18 lit. d) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri băneşti calculate în respectarea art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege;

- faţă de prevederile cuprinse şi la pct. II pct. 1.4 lit. b) din HG nr. 498/2003, intimata nu are nici o culpă procesuală şi, deci, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată;

Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 1028 din 16 octombrie 2004, a admis apelul declarat de intimată şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat-o pe apelantă să emită o nouă decizie, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să propună contestatorilor o ofertă de restituire prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ori în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea acestora.

Totodată, Curtea de Apel Braşov a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins în rest pretenţiile apelantei.

S-a reţinut că:

- textul invocat de apelantă, respectiv art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, contravine Legii nr. 10/2001 exclude de la principiul reparării prejudiciilor create în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prin preluarea unor imobile, anumite categorii de persoane, în funcţie de situaţia lor juridică;

- atâta timp cât contestatorii au optat pentru soluţia prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsura reparării prin echivalent trebuia stabilită conform alin. (4) al aceluiaşi text.

Intimata a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii contestaţiei, pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Concret, recurenta a susţinut că:

- Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 nu sunt contrare Legii nr. 10/2001, ci arată şi explică modul în care trebuia aplicată corect această lege;

- preluarea imobilului nu a fost abuzivă deoarece, în speţă, contestatorii au optat pentru înstrăinarea imobilului către stat, cu ocazia depunerii cererii de plecare definitivă din ţară, iar despăgubirile primite efectiv corespund unei îndestulări rezonabile.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, toate modalităţile de preluare a unor imobile în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 sunt abuzive şi justifică restituirea în natură şi stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1;

- distincţia făcută de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 între persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974 contravine textelor sus-menţionate şi, ca atare, nu poate fi luată în considerare;

- din acest punct de vedere, cuantumul despăgubirilor acordate contestatorului, de altfel considerându-l inferior valorii de circulaţie a imobilului la data preluării, este irelevant.

Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. Braşov împotriva deciziei nr. 1028/Ap din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4760/2005. Civil