ICCJ. Decizia nr. 4829/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4829
Dosar nr. 20922/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu Cărbuneşti sub nr. 191/2004, reclamanţii P.I. şi P.M. au chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-şi modifice acoperişul construcţiilor existente lângă uliţa de acces la locuinţa lor, precum şi poarta de la garajul construit lângă aceeaşi uliţă, astfel încât să nu fie obstrucţionată această uliţă.
În caz de refuz, reclamanţii să fie autorizaţi să execute ei aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii au arătat că sunt proprietarii unui teren de 1500 mp, în punctul „Vatra satului", cu vecini la Nord – pârâtul Poiana Roşie, Sud – R.A., Est – uliţă de acces şi C.C., Vest – P.G. şi P.N., iar pe acest teren au construită o casă în baza autorizaţiei de construcţie nr. 21 din 4 iunie 1991, precum şi alte anexe gospodăreşti.
Accesul în locuinţa reclamanţilor se face printr-o altă uliţă lată de 3 m la stradă şi de 4 m. la celălalt capăt, lungă fiind de aproximativ 100 m, iar în partea de sud uliţa are ca vecini proprietatea pârâtului.
Pe această latură pârâtul a construit atât un gard cu ieşire la uliţă, cât şi mai multe construcţii fără autorizaţie, care obstrucţionează accesul la locuinţa reclamanţilor, deoarece gardul are porţile ce se deschid spre uliţă, fapt ce face imposibilă trecerea cu un autoturism sau alt mijloc de transport, celelalte construcţii au acoperişul făcut cu 25–30 cm pe uliţa de acces, astfel că, apele din ploi cad pe uliţă degradând-o, şi nu o mai pot folosi pentru a trece cu maşini de tonaj mare.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1073, art. 1075 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 826 din 15 martie 2004, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a respins acţiunea civilă, formulată de reclamanţii P.I. şi P.M. şi a obligat pe aceştia la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
S-a reţinut că pârâtul şi-a onorat obligaţia legală impusă de dispoziţiile art. 615 C. civ., astfel încât, acesta nu poate fi obligat la mutarea sau modificarea streaşinii.
S-a mai reţinut că solicitarea reclamanţilor de a fi obligat pârâtul să-şi modifice poarta de la garajul construit pe aceeaşi uliţă este neîntemeiată deoarece aceasta împiedică trecerea normală pe uliţă, numai când este deschisă.
Că, deci, împiedicarea are caracter temporar, limitându-se numai la timpul necesar accesului la garaj.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii P.I. şi P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Au susţinut că, deşi au fost administrate probe cu înscrisuri şi o expertiză tehnică de specialitate, probe utile, concludente şi pertinente cauzei, instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un mod asupra acestora.
Sub acest aspect, au fost invocate în drept dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Au mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la ceea ce s-a cerut prin acţiunea introductivă, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Au precizat că deşi acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073–1075 C. civ., instanţa a schimbat actul juridic dedus judecăţii, pronunţându-se cu privire la o acţiune în servitute.
Au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Apelanţii au mai arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, fiind în contradicţie cu concluziile expertizei efectuate în cauză, a recunoaşterilor pârâtului la interogatoriu, dar şi cu menţiunile înscrise în adresa nr. 5508 din 21 octombrie 2003 a Primăriei oraşului Ţicleni.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2749 din 7 septembrie 2004 a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi P.I. şi P.M., împotriva sentinţei civile nr. 626 din 15 martie 2004 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.C.
Apelanţii au fost obligaţi la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimatul-pârât C.C.
S-a motivat că din probatoriile administrate în cauză rezultă că ceea ce s-a construit, a fost ridicat în baza autorizaţiei de construcţie nr. 38 din 3 decembrie 2003 eliberată de Primăria oraşului Ţicleni, judeţul Gorj şi a planului de amplasament şi delimitare, acte aflate la dosarul de fond, acoperişul construcţiilor depăşind proprietatea pârâtului cu 0,3 m.
Raportul de expertiză întocmit de expert D.I., concluzionează că imobilele în discuţie obstrucţionează accesul maşinilor de mare tonaj şi a căruţelor încărcate cu furaje şi că apele pluviale se scurg pe uliţă, aceasta devenind impracticabilă.
În condiţiile în care motivul demolării construcţiilor invocat de reclamanţi a fost numai cel bazat pe scurgerea apelor pluviale, prima instanţă a avut în vedere concluziile expertului numai din acest punct de vedere.
Faptul că expertiza a concluzionat că uliţa devine impracticabilă ca urmare a scurgerii apelor pluviale, nu constituie motiv de admisibilitate a acţiunii în obligaţie de a face, scurgerea apelor pe uliţa în litigiu fiind permisă de dispoziţiile art. 615 C. civ.
Conform acestor prevederi proprietarii sunt obligaţi să facă streaşina casei astfel încât apele din ploi să se curgă pe terenul acestora sau pe uliţe, iar nu pe proprietatea vecinilor.
Cum, în speţă, reclamanţii nu sunt vecini cu pârâtul, acesta învecinându-se cu uliţa comunală, scurgerea apelor din ploi se face legal, astfel încât pârâtul nu poate fi obligat să demoleze construcţiile în litigiu.
Cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului de a modifica poarta garajului, a primit, de asemenea, o rezolvare legală prin soluţia pronunţată în cauză.
Din probatorii rezultă că poarta garajului împiedică trecerea normală pe uliţă, numai că nu este deschisă, împiedicarea având caractere temporar şi de scurtă durată.
Deşi nu s-a referit expres la fiecare probă administrată în cauză, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe întreg materialul probator, raportându-se atât la prevederile art. 1073–1075 C. civ., cât şi la prevederile art. 615 C. civ.
Sentinţa pronunţată este temeinică şi legală încât apelul declarat de reclamant este nefondat, astfel că în baza art. 296 C. proc. civ., acesta va fi respins.
Apelanţii-reclamanţi vor fi obligaţi la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs P.I. şi P.M. din Ţicleni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au arătat că obiectul acţiunii iniţiale l-a constituit acţiunea, în obligaţia de a face, întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1075 C. civ., atât motivarea instanţei de apel cât şi cea a instanţei de fond fiind făcută cu argumente prevăzute de art. 615 C. civ.
Aşa cum rezultă din probe, o parte din construcţiile intimatului existente lângă uliţa de acces spre proprietatea recurenţilor depăşesc 25–30 de ani hotarul despărţitor, apele pluviale scurgându-se pe uliţa care devine impracticabilă.
Recurenţii au arătat că instanţele nu au ţinut seama că, faptic, le este suprimat dreptul de folosinţă normală, paşnică, în condiţiile în care drumul de acces nu are destinaţia unei uliţe, fiind tot în stăpânirea lor de peste 30 de ani.
Acest drum de acces a fost în stăpânirea recurenţilor şi a martorilor acestora încă înainte de anul 1960, iniţial, la intrarea dinspre şosea, drumul de acces fiind prevăzut cu porţi pe care le-au desfiinţat înainte de 1990. Astfel, în cauză, au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 615 C. civ. Referirea la autorizaţia de construcţie făcută de instanţa de apel nu este concludentă în cauză, câtă vreme acea autorizaţie de construire priveşte numai anexele gospodăreşti, nu şi zidul pe care l-a construit abuziv pârâtul, în locul vechiului gard de sârmă care a avut alt amplasament.
Cu privire la petitul acţiunii prin care a solicitat modificarea porţilor garajului, a arătat că acest garaj a fost construit fără autorizaţie de către intimat şi că prin deschiderea porţilor îi obturează calea de acces, normală, paşnică, la folosinţa drumului.
Se solicită ca, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., să se admită recursul, să se modifice în totalitate Decizia recurată şi sentinţa primei instanţe în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Verificându-se hotărârile atacate, în raport de criticile formulate şi de probele dosarului, se constată că recursul reclamanţilor P.I. şi P.M. este întemeiat şi că va trebui admis, ca atare, împotriva deciziei civile nr. 2749 din7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, casându-se Decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 626 din 15 martie 2004 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, pe care va trebui să o schimbe în sensul admiterii acţiunii introduse de P.I. şi P.M. împotriva pârâtului C.C., pe care îl va obliga să modifice deschiderea uşilor garajului pentru ca acestea să se deschidă în interior, precum şi să efectueze modificările necesare la acoperiş, prin amplasarea streşinii în condiţii tehnice de natură să împiedice scurgerea precipitaţiilor şi obstrucţionarea accesului în zonă; pentru cazul de neexecutare a obligaţiei de a face, Curtea va trebui să autorize pe reclamanţi, să execute ei lucrările, pe cheltuiala pârâtului.
Soluţia enunţată, se impune, deoarece, contrar reţinerii primei instanţe şi instanţei de apel, cu probele administrate, reclamanţii şi-au dovedit acţiunea, din concluziile expertizei tehnice, întocmite de ing. D.I. (filele 42 – 44 din dosar nr. 191/2004) rezultând că pârâtul a ridicat fără autorizaţie un garaj, garduri de piatră şi polăţile ce au în componenţă acoperişurile care vin către drum, peste zidurile (gard) de piatră.
Expertiza constată că uşile garajului se deschid pe două loturi de 2 metri, prin rabatare, obturând cca. 50% din deschiderea uliţei de acces, când sunt deschise şi împiedicând accesul normal pe uliţă şi, că de asemenea, acoperişurile au o streaşină în spaţiul uliţei de acces, de 0,3 m şi o înălţime de 1,63–2,48 m, obstrucţionând accesul maşinilor de mare tonaj şi a căruţelor încărcate de fân.
Tot aşa, expertiza enunţată constată că apele din precipitaţii şi zăpadă care se scurg de pe acoperişuri în uliţă, fac impracticabilă uliţa, aceasta nefiind prevăzută cu rigole, pentru scurgerea apelor.
Or, aceste constatări ale expertizei, de natură să confirme afirmaţiile reclamanţilor din acţiune şi să arate temeinicia susţinerilor şi solicitărilor acestora, se cuvenea să ducă la admiterea şi nu la respingerea acţiunii acestora, fiind evident că aceştia sunt lezaţi în drepturile lor atât prin deschiderea uşilor garajului, pe două laturi de 2 m, în exterior, cât şi prin obstrucţionarea maşinilor de mare tonaj şi a căruţelor încărcate cu fân, precum şi prin scurgerea apelor din precipitaţii şi zăpadă, de pe acoperişuri, în uliţa pe care o fac impracticabilă.
Instanţele, prin hotărârile pronunţate nu au ţinut seama de faptul că pârâtul şi-a ridicat construcţiile ce îi prejudiciază pe reclamanţi, fără autorizaţie şi că şi în situaţia în care împiedicările reclamate au un caracter de scurtă durată, ele nu au caracter temporar, cum se susţine în considerentele hotărârilor, ci sunt continue.
Faţă cu cele arătate, hotărârile atacate fiind date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va proceda, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.I. şi P.M. împotriva deciziei civile nr. 2749 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, admite apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 626 din 15 martie 2004 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, pe care o schimbă în sensul că admite acţiunea introdusă de P.I. şi P.M. împotriva pârâtului C.C., pe care îl obligă să modifice deschiderea uşilor garajului, în sensul ca acestea să se deschidă în interior, precum şi să efectueze modificările necesare la acoperiş prin amplasarea streaşinei în condiţii tehnice de natură să împiedice scurgerea precipitaţiilor şi obstrucţionarea accesului în zonă; în caz de neexecutare a obligaţiei de a face, autoriză pe reclamanţi să execute lucrările pe cheltuiala pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4849/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4788/2005. Civil → |
|---|
