ICCJ. Decizia nr. 4844/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4844
Dosar nr. 21458/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înaintată la 22 aprilie 2004 la Judecătoria Târnăveni, Biroul de carte funciară, SC M. Mureş SA, Târgu-Mureş a solicitat înscrierea în C.F. 1175 Târnăveni, a imobilului situat pe str. R., care are destinaţia de spaţiu comercial şi se află în patrimoniul societăţii.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin Încheierea de C.F. nr. 8121/1981 a fostului notariat de Stat Judeţean Mureş s-a dispus intabularea imobilului sus-indicat, având nr.top. 354/3/2/1/1/1, număr topografic care nu se regăseşte în C.F. 1175.
Prin încheierea nr. 1031 din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei Târnăveni, Biroul de carte funciară, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de societate, motivat de faptul că în urma dezmembrării imobilului, acesta a fost intabulat în C.F. nr. 5942 Târnăveni.
Împotriva încheierii menţionate, reclamanta a înaintat, în termen legal, apel, conform art. 284 C. proc. civ., învederând că, în baza încheierii de C.F. menţionate, coroborat cu HG nr. 391/1995 şi a protocolului nr. 3072/1995, imobilul situat în Târnăveni, trebuie intabulat în C.F. 1175 Târnăveni. Că, actualele înscrieri din C.F. nu mai corespund realităţii, deoarece s-a omis, fără culpa reclamantei, înscrierea în C.F. 1175 Târnăveni a imobilului pe care îl are în patrimoniul său.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia nr. 774/A din 6 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de petiţionara SC M. Mureş SA împotriva încheierii nr. 1031 din 29 aprilie 2004, pronunţată în dosarul C.F. nr. 1031/2004 a Judecătoriei Târnăveni.
S-a reţinut că potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, privind cadastru şi publicitatea imobiliară, dreptul de proprietate imobiliară precum şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară, numai în baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
În speţă, protocolul nr. 3072/1995 de care se prevalează reclamanta nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară, chiar dacă se face referire şi la dispoziţiile HG nr. 391/1995. Protocolul menţionat a fost încheiat cu Consiliul Local al oraşului Târnăveni care a predat în administrare societăţii reclamante imobilul, ceea ce nu echivalează cu transmiterea dreptului de proprietate.
Încheierea de carte funciară nr. 8121/1981 a fostului Notariat de Stat judeţean Mureş, dispune intabularea imobilului cu nr.top.364/3/2/1/1/1, însă din actualele evidenţe de carte funciară rezultă că acest nr.top. vizează imobilul din C.F. nr. 5942 Târnăveni, şi nu C.F. nr. 1175 Târnăveni.
În contextul menţionat, prima instanţă în mod corect a respins cererea reclamantei pentru intabularea imobilului sus-indicat, urmând ca după identificarea topometrică a acestuia să se dispună rectificarea cărţii funciare în care este intabulat în prezent şi a se da eficienţă actelor scrise de care se prevalează societatea comercială.
În consecinţă, în temeiul art. 296 C. proc. civ., urmează a se păstra în tot, încheierea civilă atacată şi a se respinge, ca nefondat, apelul reclamantei.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs SC M. Mureş SA, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de înscriere în C.F. a dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului situat în Târnăveni.
Recurenta a arătat că dobândirea dreptului său de proprietate asupra imobilului s-a făcut nu numai în baza protocolului nr. 3072/1995 cum greşit se reţine prin Decizia atacată, ci şi în temeiul încheierii de carte funciară nr. 2812/1981 a fostului Notariat de Stat Judeţean Mureş, a HG nr. 391 din 6 iunie 1995 şi, în fine, prin protocolul nr. 3072/1995.
Respingerea cererii de intabulare pe considerentul că numărul top.354/2/1/1 al imobilului s-ar găsi în altă carte funciară decât în cea în care a solicitat înscrierea este netemeinică şi nelegală, întrucât, în speţă, nu se poate reţine culpa recurentei pentru faptul că la data predării imobilului, prin protocolul nr. 3072/1995 încheiat în baza HG nr. 391, organele abilitate ale statului, care au făcut măsurătorile, nu au identificat terenul şi construcţia în adevărata carte funciară sau pentru faptul că după operarea transferului de proprietate, numărul topografic al imobilului a fost transcris într-o altă carte funciară.
Se mai arată că instanţa ar fi trebuit să aibă rol activ şi să dispună efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea imobilului în C.F. şi identificarea numărului topografic şi cadastral al imobilului în prezent.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum, în mod judicios, se arată în hotărârea instanţei de apel, potrivit art. 22 din Legea nr.7/1996, privind cadastru şi publicitatea imobiliară, dreptul de proprietate imobiliară şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în C.F. numai în baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Or, în speţă, reclamanta nu a dovedit că ar avea un astfel de act, care să-i fi transmis legal, dreptul de proprietate, în patrimoniu.
În dosar, nu există nici un act din care să rezulte că fostul Consiliu Popular al oraşului Târnăveni şi, implicit fostul EGCL Târnăveni, aveau un drept real asupra imobilului a cărui unitate dispune a fi dezmembrată în 3 parcele noi, din care una ar fi cea referitoare la imobilul în litigiu.
De altfel, chiar dacă acele acte încheiate în 1988 ar indica existenţa unui drept legal, la acea dată, al respectivelor organe, asupra imobilului, ele nu pot produce efecte juridice de natură a-i folosi reclamantei, atâta timp cât, încheiate probabil în birou, nu au fost însoţite de o identificare corectă pe teren şi în C.F. a oraşului fiind înscrise, în altă carte funciară decât cea a imobilului.
Inexistenţa clarificărilor referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului a făcut ca, ulterior, în 6 iunie 1995 şi respectiv 18 iulie 1995, prin HG nr. 391/1995 şi respectiv, protocolul de aplicare a hotărârii, acte prin care reclamanta a devenit deţinătoarea imobilului, să i se transmită „administrarea" imobilului, şi nu în proprietate, cum ar fi fost normal, actul fiind încheiat sub imperiul noii Constituţii, din 8 decembrie 1991.
Rezultă, astfel, că reclamanta nu a făcut dovada existenţei în patrimoniul său a unui drept de proprietate asupra imobilului.
Pe de altă parte, încheierea de carte funciară nr. 812/1981 a fostului Notariat de Stat judeţean Mureş dispune intabularea imobilului cu nr.top.364/3/2/1/1/1, dar evidenţele de carte funciară arată că acest nr. topografic vizează imobilul din C.F. nr. 5942 Târnăveni şi nu C.F. nr. 1175 Târnăveni, încât, nici acest fapt nu este de natură a-i servi reclamantului în dovedirea vreunui drept real.
În atare situaţie, corect s-a refuzat reclamantului cererea de înscriere a imobilului situat pe str. R., în C.F. 1175 Târnăveni.
În lipsa unor dovezi certe, referitoare la dreptul de proprietate, instanţele nu se puteau substitui, în virtutea rolului activ, reclamantului, pentru a-i administra probe care să-i dovedească dreptul de proprietate, dovadă esenţială pentru admiterea acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta SC M. Mureş SA împotriva deciziei civile nr. 774/A din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4855/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4826/2005. Civil → |
---|