ICCJ. Decizia nr. 4824/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4824
Dosar nr. 3141/200.
Şedinţa din camera de consiliu din 3 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 9791/2003, reclamanţii M.G. şi OG au chemat în judecată civilă pe pârâţii G.A., B.M. şi B.P., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună reintegrarea lor în imobilul situat în comuna Recaş, judeţul Timiş iar pârâţii au formulat o cerere reconvenţională prin care solicitau ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului în care se cere reintegrarea şi a terenului în suprafaţă de 4316 mp.
Judecătoria a pronunţat sentinţa civilă nr. 3483 din 22 aprilie 2004 de respingere a acţiunii principale şi admitere a cererii reconvenţionale, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, conform variantei a I–a a raportului de expertiză întocmit de I.I., cu înscrierea loturilor în cartea funciară nouă.
Curtea de Apel Timişoara, cu Decizia civilă nr. 2636 din 24 noiembrie 2004 a declarat competenţa soluţionării apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile susmenţionate, în favoarea Tribunalului Timiş, cu motivarea că obiectul cauzei, în principal este un partaj judiciar a unor bunuri ce nu au o valoare precizată, şi în această situaţie potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin OUG nr. 65/2004 şi Legea nr. 493/2004, competent este tribunalul.
La rândul său, Tribunalul Timiş pronunţă Decizia civilă nr. 111/A din 9 februarie 2005 de declinare a competenţei de soluţionare a apelului, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele deciziei, tribunalul arată că nu puteau opera retroactiv textele invocate de curte, deoarece apelul a fost declarat anterior intrării lor în vigoare şi anume la data de 28 iunie 2004.
Verificând competenţa de soluţionare a apelului, în raport de obiectul acţiunii, de dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării sentinţei şi a declarării apelului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Aşa cum rezultă din cele de mai sus acţiunea principală este de reintegrare în spaţiu, soluţionată de judecătorie la data de 22 aprilie 2004, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 65/2004 şi Legii nr. 493/2004 respectiv 14 septembrie şi 18 noiembrie 2004.
Apelul a fost de asemenea declarat înainte de intrarea în vigoare a modificărilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. şi anume la 28 iunie 2004.
În aceste condiţii nu poate fi acceptată motivarea Curţii de Apel Timişoara potrivit căreia, competenţa ar reveni tribunalului, deoarece legea nu retroactivează.
În raport de data pronunţării sentinţei şi cea a declarării apelului, competenţa de soluţionare a apelului revine Curţii de Apel Timişoara, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 120 rap. la art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei să judece cererea principală. În speţă, cererea principală este de reintegrare în spaţiu de competenţa curţii de apel conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., iar cererea reconvenţională fiind accesorie, se judecă de aceeaşi instanţă.
Astfel fiind, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4826/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Civil → |
|---|
