ICCJ. Decizia nr. 4855/2005. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4855
Dosar nr. 4090/2005
Şedinţa de la 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 1 octombrie 2003, B.I.V. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite imobiliare pornită la cererea creditorului L.D. împotriva debitorilor N.L. şi N.M.
În motivarea cererii s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/2004 şi actul adiţional autentificat sub nr. 2504/2004 la Biroul notarului public G.D., prin care debitorii au fost obligaţi la plata sumei de 8.000 euro.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 11 octombrie 2004, Judecătoria Buftea a respins cererea de încuviinţare a executării silite, ca neîntemeiată, reţinând în considerente că prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat că promitenţii vânzători vor restitui de două ori suma primită ca parte din preţ în cazul în care în mod culpabil nu vor îndeplini anumite obligaţii.
Creanţa nu este însă certă, neputându-se stabili în mod neîndoielnic, faptul că promitenţii vânzători, datorează această sumă.
Această încheiere, a fost rectificată prin încheierea Camerei de Consiliu din 19 octombrie 2004 în sensul menţionării căii de atac a acesteia, aceea a apelului în 15 zile de la comunicare şi a menţiunii „Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2004".
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul L.D. criticând încheierea ca nelegală şi netemeinică, arătând că debitorul N.L. a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel cum s-a obligat până cel mai târziu, la data de 30 septembrie 2004.
La acea dată, promitentul vânzător a declarat expres că nu mai doreşte să vândă promitentului cumpărător.
Apelantul, în calitate de promitent cumpărător şi-a îndeplinit toate obligaţiile stipulate prin antecontractul de vânzare-cumpărare, culpa la încheierea contractului aparţinând în exclusivitate debitorilor promitenţi vânzători, situaţie în care sunt obligaţi, în mod legal, să-i plătească suma de 8000 euro, aşa cum se prevede în antecontractul de vânzare-cumpărare şi în actul adiţional al acestuia.
Debitorul N.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a datorat culpei promitentului cumpărător, care şi-a manifestat refuzul de a mai cumpăra terenul.
A arătat, de asemenea, că problema culpei pentru neexecutarea antecontractului este o chestiune care priveşte fondul în constituirea unui titlu executoriu.
La dosar s-a depus extractul de C.F. nr. 1380, încheierea de înscriere în C.F. nr. 16634 din 24 august 2004 şi Certificatul Administraţiei Financiare al comunei Mogoşoaia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 193/A, dată în Camera de Consiliu, la 7 februarie 2005 a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul creditor L.D., împotriva încheierii din 11 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea, în contradictoriu cu intimaţii-debitori N.L. şi N.M.
S-a reţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare, a cărui executare silită se cere, nu are caracter executoriu, deoarece creanţa la care se referă, nu este certă, lichidă şi exigibilă. În esenţă, în speţă, ridicându-se problema culpei la îndeplinirea obligaţiilor asumate, antecontractul este lipsit de efectele prevăzute în art. 379 C. proc. civ. făcând necesară parcurgerea unei proceduri contencioase în cadrul căreia să se stabilească, cu adevărat, situaţia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs debitorul N.L. criticând hotărârea pentru că nu i s-a acordat cheltuielile de judecată deşi le-a solicitat şi le-a dovedit cu chitanţa anexată la dosar.
Recursul declarat de debitorul N.L. este nefondat şi va trebui respins, ca atare.
Din considerentele deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005, nu rezultă, că în cadrul dezbaterilor apărătorul intimatului debitor ar fi solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată pentru care ar fi depus dovezi.
În această situaţie, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu s-a pronunţat asupra unei astfel de cereri, Decizia pronunţată fiind temeinică şi legală.
Nesocotind, în cadrul procesului în care s-a dezbătut apelul, plata cheltuielilor judiciare, recurentul le poate solicita, în cadrul unei acţiuni civile separate.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de debitorul N.L. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorul N.L. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4879/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4844/2005. Civil → |
|---|
