ICCJ. Decizia nr. 4923/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4923
Dosar nr. 3478/2005
Şedinţa de la 6 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 2836 din 27 mai 2004 Judecătoria Arad a respins cererea de validare a popririi, formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timişoara, în contradictoriu cu terţul poprit SC U. SRL şi debitorul urmărit SC E.M.J. LTD SRL, până la concurenţa sumei de 12.058.759.558,65 lei în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit bancar nr. 30030131/2003 şi respectiv 30030156/2003.
Hotărârea a fost dată cu apel în 15 zile de la comunicare.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 355 din 20 octombrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timişoara, împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Arad, în favoarea aceleiaşi judecătorii.
În motivare, instanţa de apel a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. potrivit cărora în executarea silită, împotriva executării însăşi, împotriva oricărui act de executare precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare se poate face contestaţie, că în această fază procesuală, executarea silită, este instituită o cotă de atac specială, derogându-se de la prevederile generale, şi ca atare a calificat calea de atac a apelului ca fiind o contestaţie la executare şi care potrivit art. 400 C. proc. civ. se soluţionează de către instanţa de executare, adică Judecătoria Arad.
Judecătoria Arad prin sentinţa civilă nr. 491 din 31 ianuarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de apel formulată de creditoarea urmăritoare Banca Românească SA, sucursala Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cauza spre soluţionare.
În motivare instanţa a reţinut că recalificarea căii de atac este o încălcare a principiului disponibilităţii, că potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile pronunţate în judecătorie în primă instanţă sunt supuse apelului la curtea de apel dacă prin lege nu se prevede altfel.
Competenţa de soluţionare a apelului se va stabili în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
În procedura de validare a popririi, ce are loc în faţa instanţei, părţile sunt citate, are loc o adevărată dezbatere, astfel că hotărârea de validare a popririi pronunţată deci în procedura contencioasă, constituie titlu executoriu pentru creditorul poprit faţă de terţul poprit, acesta din urmă devenind astfel debitorul direct al creditorului poprit.
În atare situaţie, aplicabile sunt dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pronunţate de judecătorie în primă instanţă sunt supuse apelului la curtea de apel.
Faţă de cele arătate, se va stabili competenţa soluţionării apelului în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de Banca Românească SA, sucursala Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 2836 din 27 mai 2004 a Judecătoriei Arad, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4926/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4895/2005. Civil → |
|---|
