ICCJ. Decizia nr. 4926/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4926
Dosar nr. 1475/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 268 din 7 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Alba a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii L.I., P.V., N.A. şi Z.I. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva Ministerului Finanţelor Publice, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de impozit din plăţile compensatorii şi ajutoarele care se cuveneau acestora, reprezentând drepturi băneşti acordate la pensionare şi a fost obligat chematul în garanţie să-i plătească pârâtului aceleaşi sume de bani.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţilor li se cuveneau, la data pensionării, ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, neimpozitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 716 din 8 aprilie 2002 a admis recursul Ministerului Apărării Naţionale şi a modificat hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor băneşti la care a fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 330 pct.2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, întrucât ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută, iar nu netă, iar conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută dar acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordată cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie.
Totodată, în acord cu dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ. urmează a fi admisă şi cererea de restabilire a situaţiei anterioare, formulată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 716/R din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţei civile nr. 268 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Alba îndreptată prin sentinţa civilă nr. 591 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba.
Casează hotărârile atacate şi, pe fond, respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Admite cererea de restabilirea a situaţiei anterioare executării şi în temeiul art. 4041 C. proc. civ. obligă pe intimaţii reclamanţi să restituie sumele încasate în baza titlului executoriu desfiinţat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4977/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4923/2005. Civil → |
|---|
