ICCJ. Decizia nr. 4928/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2919 din 14 iunie 1999 reclamanta SC M.P. SRL București a chemat în judecată pe pârâții M.M., M.S. și P.C. și au solicitat să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 3000 mp teren situat în comuna Găneasa, satul Cozieni, județul Ilfov, cu vecinătățile indicate.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actul autentic și transcris la data de 22 martie 1993 a cumpărat suprafața de 28000 mp teren din care, fără titlu, pârâții dețin suprafața de 3000 mp.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 30 noiembrie 1999 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.M. și M.S. și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Arhiepiscopiei Bucureștilor cărora aceștia i-au donat, prin actul autentic din 10 iunie 1999 suprafața de 3000 mp teren în litigiu.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1379 din 18 septembrie 201 a respins acțiunea.
S-a reținut că reclamanta SC M.P. SRL a cumpărat prin act autentic, transcris la data de 22 martie 1992 suprafața de 28000 mp teren situat în comuna Găneasa, satul Cozieni, județul Ilfov. Din cuprinsul actului rezultă că referitor la acest teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991 numitei P.S. căreia i s-au eliberat adeverință și proces verbal de punere în posesie.
S-a mai arătat că P.G. a cumpărat, prin acte autentifice și transcrise, la data de 3 decembrie 1992, 5000 mp teren de la numitul G.N., iar la data de 3 decembrie 1992, 1000 mp teren, de la numitele I.A. și Ț.I., terenuri situate în comuna Găneasa, satul Cozieni, județul Ilfov. Vânzătorilor, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, le-au fost eliberate adeverințe, procese verbale de punere în posesie și, ulterior, titluri de proprietate.
P.G. și soția sa P.G.V. au vândut, prin act autentic și transcris la data de 3 februarie 1995, din terenul cumpărat, 13000 mp pârâtului P.C. și 2000 mp pârâtei M.H.R. Aceasta din urmă a mai cumpărat, prin act autentic și transcris la data de 16 august 1996 încă 1000 mp teren de la pârâtul P.C. și soția acestuia P.D.G.
Cei 3000 mp teren și construcțiile edificate pe acesta au fost donate de pârâta M.M.R. și soțul acesteia M.S., prin act autentic din 10 iunie 1999 Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Prima instanță a considerat, pe baza expertizelor tehnice efectuate în cauză din care rezultă că pârâții nu dețin teren proprietatea reclamantei că acțiunea este neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 197 din 22 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 1379 din 18 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cu motivarea că just instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta posedă suprafața de teren în litigiu, fără titlu.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 197 din 20 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC M.P. SRL București a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că: decizia pronunțată de instanța de apel contravine dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. întrucât prin expertiza efectuată în apel nu au fost lămurite obiectivele pe care le-au propus, nu au fost încuviințate obiecțiunile pe care le-a formulat și nu s-a ținut seama de forma inițială și vecinătățile terenului dobândit în proprietate prin act autentic din 22 martie 1993 în raport de care a fost schimbat amplasamentul.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
în prezentul litigiu, instanțele de fond și de apel au respectat dispozițiile legale menționate.
Astfel, în primă instanță au fost încuviințate și efectuate două expertize tehnice. Primul raport, întocmit de inginera O.P. a cuprins concluzia că pârâta Arhiepiscopia Bucureștilor posedă terenul asupra căruia dețin titlu de proprietate. Prin cel de-al doilea raport, inginerii C.M., G.V. și T.C. s-a stabilit că aceeași pârâtă posedă o suprafață de teren ce coincide cu cea înscrisă în planul parcelar cadastral întocmit de organele competente.
în apel a fost încuviințată cererea formulată de reclamantă în sensul că experții C.M., G.V. și T.C. să răspundă la obiecțiunile pe care partea le-a formulat.
A fost de asemenea încuviințată cererea formulată de reclamantă de a se efectua o nouă expertiză, raport întocmit de experții S.C., F.L. și I.S., lucrare ale cărei concluzii sunt concordante cu cele ale celorlalte două expertize efectuate în cauză.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâții posedă suprafața de teren în litigiu fără titlu, nefiind îndreptățite dispozițiile art. 480 C. civ., temei al acțiunii în revendicare imobiliară, corect cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4956/2005. Civil → |
|---|
