ICCJ. Decizia nr. 4979/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4979
Dosar nr. 6500/1/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti la 3 august 2000, reclamanţii M.C.V. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al sectorului 3 Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul situat în strada O.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii proprietarului imobilului revendicat, M.A.M., de la care a fost preluat în mod abuziv imobilul în litigiu, clădirea fiind demolată, iar terenul rămânând, în prezent, liber.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5716 din 25 iunie 2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.
În şedinţa publică din 16 octombrie 2001, reclamanta şi-a completat temeiul juridic al acţiunii şi cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1276 din 13 noiembrie 2001, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al sectorului 3 şi a respins acţiunea reclamanţilor faţă de acesta.
A admis cererea împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pe care l-a obligat să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 131 mp situat în strada O.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 151 din 29 iunie 1989 pentru utilitate publică, clădirea fiind demolată, iar terenul rămânând liber, neafectat de detalii de sistematizarea.
Întrucât terenul este în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi nu a Consiliului Local al sectorului 3, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă faţă de acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, apel ce a fost admis prin Decizia nr. 160/A din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, schimbându-se în tot sentinţa apelată în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii formulate de reclamanţi.
Împotriva deciziei menţionate acestea au declarat recurs reclamanţii, recursul fiind admis prin Decizia nr. 2189 din 24 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, prin care s-a casat Decizia recurată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a reţinut că instanţa de apel nu a stabilit cadrul juridic al speţei faţă de cele două temeiuri de drept invocate de către reclamanţi şi faţă de adresa depusă la dosar, prin care s-a comunicat acestora că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, prin Decizia nr. 228/1994, iar în tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 151/1989 se arată la poziţia 105 că locuinţa din strada O. este „un mijloc fix care se scoate din funcţiune".
S-a constatat că o altă împrejurare care nu a fost stabilită este aceea a modificării numărului factorial, la dosar existând acte cu conţinut contradictoriu.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2339A din 3 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, reţinând că acesta are calitate procesuală pasivă conform dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998.
Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 151/1989, act normativ ce nu poate reprezenta un titlu legal întrucât contravenea art. 35 din Constituţia din 1965, care prevedea că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
S-a considerat că, în cauză, scopul pentru care s-a dispus exproprierea nu s-a realizat, iar în prezent nu există un plan de sistematizare sau investiţii, aprobat legal, în care să fie cuprins terenul în litigiu.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Consiliul General al Municipiului Bucureşti la 27 ianuarie 2005, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, pârâtul a susţinut că, în mod eronat, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ teritoriale având, conform art. 18, deplină personalitate juridică.
Referitor la fondul cauzei, s-a criticat Decizia recurată pentru greşita aplicare a art. 35 din Legea nr. 33/1994, deşi imobilul în litigiu a fost expropriat anterior intrării în vigoare a acestei legi.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că recursul pârâtului este fondat având în vedere următoarele considerente.
Critica potrivit căreia instanţa de apel a respins, în mod eronat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În conformitate cu art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele, acestea având, conform art. 18, deplină capacitate ca persoane juridice.
Conform art. 21 pct. 1, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primării, ca autorităţi executive.
În temeiul art. 67 din Legea nr. 215/2001, Primarul General al Municipiului Bucureşti reprezintă municipalitatea în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice, precum şi în justiţie.
Din dispoziţiile legale menţionate, rezultă că Consiliul Local al Municipiului Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
De altfel, aşa cum rezultă din concluziile expertizei tehnice efectuate în faza apelului de expert tehnic C.C. şi schiţa anexă la aceasta (fila 42 apel), necontestată de părţi, terenul în litigiu, în suprafaţă de 131 mp, se află în administrarea Consiliului Local al sectorului 3.
Criticile referitoare la fondul cauzei nu se impune a mai fi analizate, faţă de considerentele menţionate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul în sensul că se va admite apelul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ce va fi schimbată în parte în sensul respingerii acţiunii faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 2339/A din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acţiunea faţă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4941/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
