ICCJ. Decizia nr. 5116/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5116
Dosar nr. 29337/1/2005
Nr. vechi 12875/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 31 ianuarie 2005, contestatoarea B.C. a chemat în judecată pe intimata SC O.N.T. C. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i facă o ofertă de restituire în echivalent, sub forma unor despăgubiri băneşti corespunzătoare valorii imobilului situat în Sinaia, compus din teren şi construcţie.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 24 alin. (1), (2), (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea a susţinut că:
- imobilul menţionat a aparţinut defunctei A.C.B., care l-a achiziţionat prin act autentic în anul 1939;
- după război, acest imobil a fost iniţial rechiziţionat şi apoi naţionalizat, conform Decretului nr. 92/1950 (poziţia 1823 din anexă), pe numele altei persoane decât proprietara, care fiind casnică, era exceptată de la o asemenea măsură;
- este moştenitoare testamentară a defunctului S.V., soţul proprietarei imobilului;
- deşi imobilul a fost preluat de stat fără titlu, printr-o decizie fără număr din 22 aprilie 2002, intimata i-a respins notificarea de restituire în natură şi nu i-a făcut vreo ofertă de restituire în echivalent, aşa cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;
- până în prezent, intimata nu a soluţionat contestaţia formulată de ea împotriva deciziei menţionate, care i-a fost înaintată de Primăria Sinaia la 28 mai 2002.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 278 din 23 martie 2005, a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată dar a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia, ca tardiv formulată.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001, cererea de acordare a unor despăgubiri băneşti pe calea contestaţiei adresate instanţei este admisibilă;
- prin Decizia atacată, intimata a respins cererea de restituire în natură pe considerentul că imobilul solicitat a fost preluat de stat cu titlu valabil şi, fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, petentele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel că va trimite notificarea instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv A.P.A.P.S.
- în cererea dedusă judecăţii contestatoarea solicită obligarea intimatei la emiterea unei oferte de restituire în echivalent, susţinând că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu;
- drept consecinţă, cererea de chemare în judecată are natura juridică a contestaţiei împotriva unei decizii emise în baza Legii nr. 10/2001;
- potrivit art. 1.6 din HG nr. 498/2003, această contestaţie este tardiv formulată, contestatoarea luând cunoştinţă despre Decizia intimatei la 10 mai 2002 şi adresându-se instanţei de abia la 31 ianuarie 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII- civilă, prin Decizia nr. 603 din 21 septembrie 2005, a admis apelul declarat de contestatoare şi a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a reţinut că:
- prin cererea de chemare în judecată, apelanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i facă o ofertă de restituire în echivalent;
- referirile apelantei la valabilitatea titlului nu conferă cererii sale caracterul unei contestaţii împotriva deciziei de respingere a notificării;
- având ca obiect o obligaţie de a face, respectiv emiterea ofertei de restituire în echivalent, cererea dedusă judecăţii nu este supusă termenelor specifice şi nici regulilor de competenţă specială prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Intimata a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul menţinerii soluţiei primei instanţe.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel:
- a calificat greşit cererea de chemare în judecată, care, în raport de obiect, are caracterul unei contestaţii împotriva deciziei de respingere a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001;
- a încălca dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora Decizia menţionată putea fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prima critică este fondată deoarece:
- faţă de obiectul cererii introductive şi motivele invocate de contestatoare, este evident că aceasta critică modul în care intimata a soluţionat notificarea formulată de ea şi o altă persoană în baza Legii nr. 10/2001;
- prin urmare, cererea dedusă judecăţii are natura juridică a unei contestaţii întemeiate pe art. 24 alin. (7) şi (8) din legea sus menţionată [sau art. 24 alin. (39 din aceeaşi lege, în actuala redactare], cum corect a reţinut instanţa de fond.
Cealaltă critică urmează a fi examinată de instanţa intermediară, care va trebui să soluţioneze apelul în raport de corecta calificare a litigiului.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(39 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate şi trimiterii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecarea apelului declarat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC O.N.T. C. SA împotriva deciziei nr. 603 A din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5400/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5074/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
