ICCJ. Decizia nr. 5171/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5171

Dosar nr. 10872/200.

Şedinţa publică din 14 iunie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş sub nr. 472 din 15 ianuarie 2002, reclamantul B.F. a chemat în judecată Primăria Buzoieşti pentru a se desfiinţa dispoziţia nr. 37 din 14 decembrie 2001 emisă de Primărie prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului intravilan de 700 mp proprietatea autorului reclamantului şi din anul 1987 a fost înscris în evidenţele primare, conform schiţei cadastrale fiind expropriat.

În motivarea cererii reclamantul a depus sentinţa civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Piteşti definitivă şi irevocabilă prin care se recunoaşte dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului din litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 294 din 16 octombrie 2003 Tribunalul Argeş a respins cererea formulată de reclamant.

S-a reţinut de instanţă, că prin sentinţa civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Piteşti rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului din litigiu, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că terenul este proprietatea sa, sentinţa fiind pusă şi în executare. Astfel cererea de restituire a terenului în baza Legii nr. 10/2001 apare ca lipsită de interes, având în vedere că terenul nu se află în patrimoniul primăriei, ci în proprietatea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.F. susţinând că instanţa nu a apreciat corect probele administrate în cauză prin care această suprafaţă de teren pe care solicită a-i fi restituită, apare ca fiind domeniu public, instituindu-se un drept de uz pentru un anumit număr de persoane.

Prin Decizia civilă nr. 188/A din 4 februarie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul B.F. împotriva sentinţei civile nr. 294 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Argeş în contradictoriu cu Primăria comunei Buzoeşti judeţul Argeş.

Instanţa de apel a reţinut ca legală soluţia primei instanţe de fond, dar cu o altă motivare.

În apel a fost depusă la dosar sentinţa civilă nr. 318 din 25 februarie 1997 a Judecătoriei Piteşti, din care rezultă că uliţa de trecere existentă pe terenul reclamantului, desfiinţată prin sentinţa civilă nr. 3079 din 17 martie 1994 a Judecătoriei Piteşti, sentinţă prin care s-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 700 mp, a fost considerată drum public potrivit art. 4 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 18/1991 fiind scoasă din circuitul civil. Prin această sentinţă a fost obligat reclamantul să respecte proprietatea comunei Buzoeşti asupra terenului de 256 mp neprezentând uliţa sătească potrivit expertizei B.D. şi a schiţei la raportul de expertiză, şi dreptul de uz al celor 6 intervenienţi asupra aceluiaşi teren reprezentând uliţa sătească.

Din considerentele sentinţei nr. 3079/1994 rezultă că suprafaţa de 700 mp solicitată de reclamant a făcut parte dintr-o suprafaţă mai mare de 250 mp pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 fiind pus în posesie pe suprafaţa de 1800 mp, mai puţin suprafaţa de 700 mp, care constituia drumul de ieşire spre Şoseaua Naţională Piteşti-Roşiori, folosit de 3 familii, iar prin această sentinţă s-a admis în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâtelor Comisia comunală Buzoeşti, Comisia judeţeană Argeş de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi s-a desfiinţat uliţa de trecere stabilindu-se dreptul de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului de 700 mp, sentinţa fiind pusă în executare, conform procesului verbal nr. 220 din 8 septembrie 1991 întocmit de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Costeşti.

În contra deciziei menţionată mai sus, a declarat recurs reclamantul B.F., susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ.

A arătat, în esenţă, recurentul că terenul în litigiu solicitat să fie restituit în natură potrivit Legii nr. 10/2001, a fost greşit considerat de instanţa de apel că a format obiectul Legii nr. 18/1991 şi că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, astfel cu Primăria Buzoeşti a încălcat prevederile acestei legi respingându-i cererea de restituire cu motivarea menţionată.

Examinând Decizia atacată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, se constată recursul nefondat.

Soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, reţinându-se corect prin dispoziţia nr. 37 din 14 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Buzoeşti că terenul din litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi nu intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Pentru terenul de 700 mp reclamatul are stabilit dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr. 3079/1994 a Judecătoriei Piteşti definitivă şi irevocabilă, iar diferenţa de 256 mp potrivit sentinţei civile nr. 318/1997 a Judecătoriei Costeşti s-a constituit drumul de ieşire la calea publică a celor şase intervenienţi, cărora li s-a instituit dreptul de uz, astfel că nu poate fi restituită reclamantului nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În consecinţă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, având în vedere considerentele arătate mai sus, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Aşadar, pentru considerentele arătate, recursul reclamantului este nefondat urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 188/A din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5171/2005. Civil