ICCJ. Decizia nr. 5247/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5247
Dosar nr. 3789/2005
Şedinţa de la 15 iunie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 17 martie 2003 în temeiul art. 56 şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, N.V. a contestat Hotărârea nr. 9918 din 6 februarie 2003 a Prefecturii Municipiului Bucureşti prin care a fost respinsă propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenului din Bucureşti, formulată de Primăria sectorului 6 Bucureşti. Reclamanta a cerut totodată obligarea Prefectului de a emite ordin de atribuire în proprietate a suprafeţei ce a rămas liberă din terenul situat în Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6740 din 26 septembrie 2003, a respins plângerea formulată de N.V.
Prin Decizia nr. 337 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei judecătoriei, cu motivarea că terenul în litigiu reprezintă o zonă ce aparţine domeniului public şi nu poate fi restituit în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 908 din 15 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat Decizia nr. 337 din 3 martie 2004 a aceleiaşi instanţe şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bucureşti a calificat calea de atac exercitată de reclamantă împotriva sentinţei Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti ca fiind recurs, odată ce art. 2821 alin. (2) C. proc. civ. dispune că hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 49 din 31 ianuarie 2005, a calificat calea de atac exercitată de reclamantă ca fiind apel, a declinat competenţa de soluţionare a acesteia la Curtea de Apel Bucureşti şi constatând conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele :
Prin cererea introductivă de instanţă reclamanta N.V. a formulat plângere împotriva unei soluţii dată de Prefectura Municipiului Bucureşti prin care, urmare a parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 18/1991, i s-a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren intravilan.
Sentinţa pronunţată de judecătorie într-o astfel de cauză este supusă regulilor de drept comun în ceea ce priveşte declararea şi soluţionarea căilor de atac deoarece nu se încadra în nici una dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 2811 C. proc. civ. în forma pe care textul o avea anterior modificării operată prin Legea nr. 195/2004.
De altfel, conform art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 „hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel".
Cum potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol normele privind competenţa de soluţionare a căilor de atac în materia discutată sunt de aplicare imediată, se va stabili competenţa Tribunalului Bucureşti de a judeca apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa Tribunalului Bucureşti de a soluţiona apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6740 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5232/2005. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5248/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
