ICCJ. Decizia nr. 5282/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5282
Dosar nr. 5408/1/2005
Nr. vechi 1250/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 16 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 1277, formulat în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Săcele, Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea pentru privatizarea şi administrarea participaţiilor statului, în prezent A.V.A.S., contestatorul K.Ş. a solicitat obligarea intimaţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul în suprafaţă de 900 mp înscris în C.F. Satulung, nr. 625/2, 626/2, preluat abuziv de stat.
Pe parcursul procesului a dobândit calitate de intervenientă în interes propriu soţia contestatorului, K.E., în calitatea sa de coproprietară a imobilului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 440 din 7 noiembrie 2003 contestaţia şi intervenţia în nume propriu a fost respinsă pentru considerentele ce urmează:
Primăria municipiului Săcele, prin dispoziţia nr. 1261, a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Faţă de conţinutul dispoziţiei, susţinerea contestatorului în sensul respingerii notificării pe considerentul că nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată.
În legătură cu solicitarea de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti instanţa reţine că în situaţia imobilelor expropriate, situaţie aplicabile contestatorului, legea nu prevede o atare posibilitate, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la solicitarea de acordare a folosului nerealizat, instanţa a constatat că şi această cerere este neîntemeiată deoarece imobilul a fost preluat în baza unui titlu valabil.
Apelul declarat de reclamant şi intervenientă împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 641 din 15 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 504/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut cele ce succed:
Susţinerea apelanţilor, în sensul că pentru imobilul expropriat nu s-a luat nici o măsură reparatorie întrucât fiecare dintre cele trei părţi au susţinut competenţa celorlalte autorităţi este nefondată faţă de conţinutul art. 2 al dispoziţiei nr. 1261 din 26 august 2002 prin care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Arată instanţa că solicitările de acordarea despăgubirilor băneşti ori de acordare în compensaţie a unui teren echivalent sunt neîntemeiate faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Foştii proprietari ai imobilelor expropriate pot să opteze pentru una din modalităţile de restituire în echivalent indicate în dispoziţia emisă de primărie şi să urmeze procedura instituită de art. 34 şi art. 35 din lege.
Împotriva deciziei au declarat recurs apelanţii, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată hotărârea sub următoarele aspecte:
Faţă de obiectul cererii, teren în suprafaţă de 900 mp care la data exproprierii era liber de orice construcţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, texte de lege care se referă la construcţii demolate total sau parţial.
Deoarece terenul expropriat nu a fost afectat de nici o construcţie, este evident că putea avea altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 11 pct. 9 din Legea nr. 10/2001.
În această situaţie pct. 2 al. art. 9 din lege prevede ca măsură reparatorie prin echivalent, pe lângă acordarea de titluri de valoare nominală, acţiuni la societăţi comerciale şi compensarea cu alte bunuri oferite în echivalent.
Arată recurenţii că dispoziţia emisă de Primarul municipiului Săcele este nelegală pentru că nu a dispus acordarea tuturor posibilităţilor prevăzute în lege.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut cele ce urmează:
Imobilul înscris în C.F. Satulung sub nr.top.625/2, 626/2, constând din teren de construcţie în suprafaţa de 900 mp ce a fost proprietatea contestatorului K.Ş. şi al intervenientei în interes propriu K.E. a intrat în proprietatea statului prin expropriere în anul 1977, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară.
Ca atare recurentul şi intervenienta sunt îndrituiţi la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege de imediată aplicare, a modificat conţinutul Legii nr. 10/2001.
Astfel prin Titlul 1, art. 1 pct. 23, conţinutul art. 11 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat în sensul că „măsurile reparatorii prin echivalent pentru bunurile expropriate vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este aplicabil şi recurenţilor, dat fiind caracterul de imediată aplicare a dispoziţiilor acestui act normativ.
Faţă de conţinutul noii legi recursul se vădeşte a fi fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Decizia va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 440 din 7 noiembrie 2003.
Conform art. 296 C. proc. civ. sentinţa va fi schimbată în tot, pentru considerentele mai sus arătate, în sensul admiterii contestaţiei şi a cererii de intervenţie principală.
Urmare a admiterii cererilor formulate, Înalta Curte va constata că reclamantul şi intervenienta au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de K.Ş. şi K.E. împotriva deciziei civile nr. 641 Ap din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul împotriva sentinţei civile nr. 440 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa în sensul că admite contestaţia şi cererea de intervenţie principală şi anulează şi anulează Decizia 1261 din 26 august 2002 a Primăriei municipiului Săcele.
Constată că reclamantul şi intervenientul au dreptul la despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 545/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5183/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
