ICCJ. Decizia nr. 5299/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5299
Dosar nr. 12167/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6439 din 24 septembrie 2003 pronunţată de judecătoria sectorului 3 Bucureşti a fost respinsă ca nefondată acţiunea civilă introdusă de reclamanţii P.V. şi P.E. împotriva pârâtului C.E. având ca obiect anularea pentru cauză de dol a contractului de vânzare–cumpărare între părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Apelul declarat de reclamanţi a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 300/A din 19 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Reclamanţii au declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţin că nu au primit citaţii pentru judecarea cauzei în apel şi ,implicit, nu au cunoscut nici obligaţia timbrării apelului.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Prin acţiunea de primă instanţă reclamanţii au indicat că au domiciliul în Bucureşti.
La toate termenele judecării cauzei în primă instanţă reclamanţii au fost reprezentaţi prin avocat, fără ca personal, prin avocat sau prin petiţie la dosar să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea domiciliului lor.
Prin declaraţia de apel reclamanţii nu şi-au arătat domiciliul, ceea ce înseamnă că au înţeles ca actele de procedură să le fie comunicate la adresa menţionată în acţiunea de primă instanţă.
Pentru termenul la care s-a judecat apelul (19 februarie 2004), reclamanţii au fost citaţi la singura adresă arătată judecăţii, adică în Bucureşti, citaţiile conţinând şi menţiunea obligaţiei plăţii taxei judiciare de timbru în valoare de 51.500 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 1.500 lei.
Potrivit dovezilor aflate în dosarul din apel, citaţiile de mai sus au fost afişate de către agentul procedural la data de 22 ianuarie 2004 pe uşa principală a locuinţei reclamanţilor, întrucât nici reclamanţii şi nici una din persoanele prevăzute de art. 92 alin. (3) C. proc. civ. ca putând primi citaţiile nu au fost găsite la domiciliul reclamanţilor.
Asemenea modalitate de îndeplinire a procedurilor este în concordanţă cu dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ., astfel că este evident nefondată susţinerea din recurs în sensul că, prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.V. şi P.E. împotriva deciziei nr. 300/A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5283/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5270/2005. Civil → |
|---|
