ICCJ. Decizia nr. 530/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 530.
Dosar nr. 4145/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 21 iunie 2004, reclamantul C.E. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta N.S. să dispună întreruperea prescripţiei extinctive a sentinţei civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei Constanţa, a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanţa şi a sentinţei civile nr. 13105/1999 a Judecătoriei Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 8906 din 13 septembrie 2004, Judecătoria Constanţa a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă, reţinând că deşi cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu debitorul său (pârâta N.S.), are drept obiect întreruperea prescripţiei extinctive a unor titluri executorii pe care acesta nu le-a pus în executare silită din propria culpă.
În consecinţă, s-a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează soluţionarea unui litigiu ce ar fi generat de un raport juridic între părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, apel respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 189 din 9 februarie 2005, aceasta confirmând hotărârea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în motivare enunţând stările de fapt din hotărârile a căror întrerupere a prescripţiei extinctive a solicitat să se constate, deşi a invocat ca temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Deşi recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate ce ar viza Decizia atacată, din „motivarea recursului" se reţine că acesta este nemulţumit de soluţia pronunţată de prima instanţă, confirmată apoi de instanţa de apel, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Pe fondul cauzei, se reţine că reclamantul a solicitat prin cererea introductivă să se dispună întreruperea cursului prescripţiei extinctive a sentinţei civile nr. 13105/1999 a Judecătoriei Constanţa, a sentinţei civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei Constanţa şi a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanţa.
Codul Civil, prin art. 1865, enumeră cauzele care determină întreruperea cursului prescripţiei extinctive, cauze care sunt prevăzute şi de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 şi anume:
recunoaşterea dreptului creditorului de către debitor;
introducerea unei cereri de chemare în judecată;
printr-un act începător de executare.
Prin urmare, introducerea unei cereri de chemare în judecată poate avea ca obiect fie rezolvarea unui litigiu determinat de existenţa unui raport juridic între părţi, fie punerea în executare a unui titlu executoriu, a cărui existenţă este determinată tot de un raport juridic între părţi.
În speţă, termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 pentru a cere executarea silită a hotărârilor judecătoreşti invocate anterior a expirat, hotărârile fiind prescrise.
În consecinţă, obiectul cererii constituindu-l tocmai întreruperea cursului prescripţiei extinctive a unor titluri executorii pe care creditorul nu le-a pus în executare din propria culpă, o asemenea cerere apare ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, soluţia pronunţată de prima instanţă şi confirmată apoi de instanţa de apel este corectă şi, prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de E.C. împotriva deciziei nr.189/C din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5303/2005. Civil → |
|---|
